Ana BADEA | Balerină | Trebuie doar să te bucuri că dansezi, apoi corpul şi mintea te vor urma

Copyright Foto Akira Enzeru

Ana Badea provine dintr-o familie de artişti şi de mică se visa actriţă, pictoriţă sau cântăreaţa. Viaţa însă i-a oferit altceva. După multă muncă, dăruire şi sacrificii a ajuns balerină profesionistă. Deşi a pătimit multe de pe urma acestei meserii, mărturiseşte că lumea dansului este o lume frumoasă.

Când ai realizat că vrei să faci balet? A fost o alegere spontană sau ţi-ai dorit asta dintotdeauna?

Daca vrei să profesezi în meseria de balerin, trebuie să începi la o vârstă fragedă…şi apoi…cine ştie la vârsta de 6-7 ani ce vrea să facă cu viaţa lui?? (râde) poate unii ştiu şi îi admir însă nu a fost cazul meu. Părinţii mei sunt artişti şi am crescut prin culisele teatrului. Îmi doream să fiu ARTISTĂ, voiam sa fac multe… voiam sa fiu pictoriţă ca mama, să fiu actriţă, să fac chitară electrică sau percuţie, să cânt…etc. Dupa primele clase de şcoală generală, m-am mutat la Liceul de Artă care avea secţie de coregrafie. Mi-a plăcut sau am devenit competitivă…nu ştiu…ce ştiu sigur este că îmi plăcea scena.

Copyright Foto Akira Enzeru
Copyright Foto Akira Enzeru

Care sunt etapele prin care trebuie să treacă o balerină pentru a ajunge pe culmile succesului?

Nu cred că există o „reţetă”, un ghid al paşilor. E vorba de multă muncă, dăruire, maturitate, sacrificii, marea bucurie de a face ceea ce faci, talent, aptitudini fizice, perseverenţă la fel ca în orice altă meserie. Tocmai de aceea puţini ajung pe culmile succesului, pentru că nu este uşor să le poţi avea sau câştiga pe toate.

Ai avut momente când ai vrut să renunţi?

(râde) În fiecare zi în care am profesat. La un moment dat am şi renunţat. Am fost balerină profesionistă până în 2012, apoi am dansat pe vase de croazieră şi am oscilat între toate tipurile de dans şi baletul clasic pe care-l făcusem până atunci. Cu 3 ani în urmă am renunţat total la scenă şi am intrat în lumea sportului. Acum, în 2017 mă antrenez cu mare dor de scenă, să mă  întorc în lumea dansului.

De-a lungul carierei tale, ţi s-a întâmplat să te accidentezi grav?

Nu cred că există un balerin fără „petice” pe ici pe colo.
Eu sunt „fericita supravieţuitoare” a unei operaţii cu transplant de ligament la genunchi, a unei rupturi de tendon a tălpii şi a unui început de hernie de disc. Mă mişc şi trăiesc destul de bine şi cu ele.

Este baletul o profesie grea, care impune mult mai multe sacrificii decât alte profesii?

Toate profesiile impun sacrificii. Baletul este una din meseriile care ajung să-ti fie stil de viaţă, mai bun, mai rău, mai trist, mai vesel, real, ireal, excentric… Este vorba de muncă asiduă pentru cei ce vor să reuşească şi evident sacrificiu mult. Da, este una din meseriile pentru care sacrifici multe.

Există lucruri la care ai renunţat pentru a putea face balet?

Mmmmm… am renunţat la alte aptitudini pe care mi le putem dezvolta, dar voi avea timp şi pentru ele.

Copyright Foto Akira Enzeru

Se ştie că pentru o balerină este foarte importantă silueta. Ai un regim alimentar pe care îl urmezi cu stricteţe?

Câţiva ani buni din viaţa mea am ţinut tot felul de regimuri alimentare, de la cele sănătoase, la cele de înfometare. Nu sunt mândră de mine, mi-am făcut mult rău.

Balerinele, ca orice alte femei, au fizionomii diferite. Evident trebuie să arăţi bine şi să te mişi uşor, dar nu trebuie să exagerezi în „prezentarea oaselor”. Acum încerc să mănânc sănătos, nu mă abţin de la prea multe, încerc doar să-mi menţin corpul tânăr şi capabil. Nici o femeie întreagă la minte nu urmează cu stricteţe un regim alimentar pe tot parcursul profesiei. Mâncarea este una dintre plăceri şi mie îmi place să mănânc!

Dintre toate rolurile pe care le-ai interpretat, care este cel mai drag sufletului tău?

Toate!

Se poate spune că o balerină are o carieră relativ scurtă. Te-ai gândit vreodată la ce ai vrea să faci în momentul în care nu vei mai dansa?

Am tot respectul pentru balerine care dansează şi la 50 de ani, stiu sigur că nu este uşor.
Eu… am 30 şi încă nu ştiu ce vreau să mă fac când voi fi mare (râde)  gândurile se schimbă de la an la an… poate voi reveni în lumea sportului, poate voi dansa, poate o să predau…nu ştiu, mă las purtată cu optimism de oportunităţi.

Există în România un public fidel spectacolelor de balet?

Probabil! Eu încă nu am dansat pe scenă fără public.

Ce sfaturi le dai celor care vor să devină balerine?

Nu cred că sfaturile ajută prea mult la începutul drumului. Trebuie să intri puţin în această lume ca să afli dacă este pentru tine sau nu. Este o lume frumoasă, dar grea şi observi pe parcurs dacă faci faţă fizic şi psihic.
Trebuie să înveţi de mic să te ridici când cazi, să zâmbeşti şi să te aduni când ai emoţii, să lupţi cu tine (cu defectele şi calităţile fizice) pentru a-ţi coordona mişcările. Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni când spun că nu toţi copiii vor ajunge solişti sau prim balerini, viaţa ca balerin de ansamblu este la fel de frumoasa aşa că, satisfacţii ai oriunde vei ajunge, trebuie doar să te bucuri că dansezi, apoi corpul şi mintea te vor urma.


Facebook
Copyright © Foto Akira Enzeru

Niciun comentariu înca

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Inline
Inline