Arta o găsești oriunde (dacă îți deschizi inima), iar oamenii frumoși atunci când nici nu te aștepți. Pe Anda am întalnit-o în tren și mi-a atras atenția pentru că desena de zor figura unui om de pe scaun alăturat. De-a lungul călătoriei, am împărtășit idei și am descoperit că avem pasiuni comune. Încă o dată mi s-a dovedit că nimic nu este întâmplător.
Cum s-a născut pasiunea ta pentru artă în general și pentru ilustrații în particular?
Pasiunea pentru artă cred că s-a născut o dată cu mine, deoarece am început să desenez de când am putut ține un creion în mână. Toți pereții, toate caietele, orice foaie pe care o găseam trebuia să fie „decorată” (haha!). La toate ședințele cu părinții în școala generală, ai mei auzeau doar că „Anda desenează în ore în loc să fie atentă”. Pasiunea pentru ilustrații în particular s-a născut o dată cu urmarea unui curs de ilustrație în Italia, unde am fost cu o bursă Erasmus în timpul facultății.
Ce te inspiră să dai viață unui personaj?
Inspirația este peste tot. Când vine vorba de personajele de carte, de obicei acestea sunt descrise în text, și ce nu e descris pun de la mine în funcție de poveste și de acțiunile care se petrec acolo. Personajele personale (cum e Lia, zâna mea cea mică sau prietenii ei din lumea animăluțelor) sunt inspirate din viața reală, prieteni, etc.
Cum ai ajuns să conștientizezi că asta vrei să faci pe mai departe, după absolvirea facultății?
Am știut că vreau să fac asta încă de când m-am înscris la liceul de profil. Nu mă puteam imagina făcând altceva, mai ales că m-am bucurat de toată susținerea părinților, deși multe persoane din jurul meu s-au cam „speriat” când au auzit că am ales fix domeniul ăsta: „de ce liceul de artă, că nu faci mare lucru după aceea? Cine caută arta în ziua de azi, unde te vei angaja? Cu arta mori de foame! Mai bine faci un liceu serios și fă arta ca hobby acolo, o oră-două pe săptămână!”.
Atunci când decizi că vrei să faci artă full-time -nu ca hobby- trebuie să îți asumi faptul că ești pe cont propriu. Este important să fii activ și să te promovezi singur, să faci tot posibilul ca arta ta să ajungă la oamenii potriviți – și când asta se întâmplă, proiectele vin singure. :)
Care au fost primele tale expoziții și ce impact ai simțit că au avut asupra publicului?
Oare cum aș povesti asta pe scurt? Am avut mai multe expoziții de grup, dar primele expoziții personale au fost în cadrul festivalului ArtMania, la Sibiu – prima a fost dedicată trupei finlandeze Nightwish, iar cea de-a doua a fost dedicată Tarjei Turunen. În vremea liceului și a facultății (în care am studiat pictura) eram mare fană Nightwish și spuneam mereu că dacă vor veni în România, eu voi face expoziție pentru ei și voi face în așa fel încât ei s-o vadă. Simțeam nevoia să (le) dau ceva înapoi, pentru că m-au inspirat în mod constant de când i-am descoperit. Aveam picturi inspirate din muzica lor, și câteva cu scene din concerte. Și atunci când au venit la Sibiu, cu ajutorul organizatorilor festivalului, am făcut expoziția. Și m-am întâlnit cu doi dintre membrii trupei, iar împreună cu managerul lor i-am dus la expoziție – cel mai intens moment din toată viața mea de până atunci – au fost impresionați și au plecat acasă cu două tablouri. :) (Poze din expoziție și tablourile aici)
A doua expoziție (cea dedicată Tarjei Turunen – prima voce din Nightwish), avea o poveste și fiecare pictură ilustra o scenă. Tot cu ajutorul organizatorilor, am putut să o duc pe Tarja pe la fiecare pictură în parte spunându-i povestea. A fost foarte emoționată, pentru că și textul i se potrivea foarte bine în perioada aceea a vieții, și tablourile exprimau esența poveștii… (Toate tablourile împreună cu povestea sunt aici)
Pentru cei care nu sunt familiari cu tehnica din mediul digital, ne poți explica cum ia nastere o ilustrație? Care ar fi pașii efectivi din procesul de creație?
Primul pas este aproape întotdeauna creionarea unei schițe în caiet. De obicei schița nu are prea multe detalii, rolul ei este doar de a avea un suport fizic pentru o idee nouă. După ce îi fac poză, în Photoshop refac schița pe un alt layer „curat”, pe care încep și să detaliez în linie – acesta e momentul în care ideea se rafinează și decid și compoziția. Când schița ajunge la un nivel satisfăcător de detalii, fac layerul de linie transparent și încep să colorez (pe un layer nou, sub cel de linie), iar când partea de culoare a ajuns destul de evoluată, șterg desenul în linie și finisez detaliile (cred că datorită formării mele în pictură, nu pot lăsa niciodată contururi negre, ha ha!).
Care e cea mai provocatoare parte atunci când faci o lucrare?
Cea mai provocatoare parte pentru mine este la început, când decid compoziția. Posibilitățile sunt infinite și de multe ori fac multe schițe până mă hotărăsc la o singură variantă. După ce am schița finalizată, lucrurile merg relativ ușor, pentru că știu exact ce am de făcut și fiecare element e „la locul lui” (deși uneori le mai învârt și în timp ce lucrez în culoare).
Colaborezi cu editura Copilul Verde și ai ilustrat două cărți deosebite „Poftă de povești” și „Fintifliusca merge la școala”. În ce împrejurări s-a legat această colaborare?
Hmmm, a trecut atât de mult timp că nici nu mai știu cum am început. :) Cel mai probabil doamna Luminița (autoarea cărților și creatoarea conceptului Copilul Verde) m-a găsit pe site-ul Clubului Ilustratorilor (locul în care m-au descoperit cei mai mulți clienți). Mi-a propus să lucrăm împreună la „Poftă de povești” și mie mi-a plăcut mult ideea. :) Apoi, pentru că ne-am înțeles bine și totul a ieșit frumos [cartea aceea, publicată și internațional sub denumirea „Yummy Stories”, a câștigat mai multe concursuri, printre care medalia de aur la Mom’s Choice Awards, marele premiu pentru cărți ilustrate (4-8 ani) la Beverly Hills Book Awards, medalia de argint la Reader’s Favorite Sua (children-educational), etc.], iar colaborarea noastră a continuat până în ziua de azi (și mai continuă), pentru toate proiectele Copilul Verde.
Cât timp dedici unei singure cărți ilustrate?
De obicei ilustrarea unei cărți pentru copii îmi ia între trei și cinci luni, dar depinde de numărul de pagini/de ilustrații și de nivelul de acoperire al suprafețelor (o ilustrație de tip vignetă/spot va lua mai puțin timp decât un double-spread).
De unde provine numele Anda Ansheen?
Din 2012 am început să practic TaiChi (un tip de arte marțiale chinezești, ca o „meditație în mișcare” cu mișcări executate lent și atenția orientată spre interior). Numele Ansheen mi l-a dat o chinezoaică, și înseamnă inimă liniștită (安心). Am simțit că mi se potrivește și l-am „adoptat” ca nume de artist.
N-ai cum să treci indiferent peste figura Liei- un personaj simpatic cu un chip atât de gingaș. Care e povestea din spatele personajului Lia?
Lia s-a născut dintr-o dorință de-a mea de a exprima cât de mult îmi place scorțișoara (primul desen cu ea), între timp i-am tot rafinat forma și a devenit personajul meu de suflet. Numele ei vine de la „Little Anda”, și face tot ce aș face eu dacă aș avea dimensiunile ei și aripioare. Este o mare iubitoare de natură, de viață și este prietenă cu toate animalele pădurii.
Un alt personaj creat de tine este reprezentat de bufnița Buha-un laitmotiv și o mascotă a proiectului educațional Copilul Verde. Cum reușești să transpui rolurile pe care le are Buha într-un desen expresiv?
Cred că vine natural.. mă distrez teribil desenând-o pe Buha în ipostaze noi, pentru că baza este deja creată și trebuie doar să-i ajustez expresiile, poziția corpului și ținutele astfel încât să poată exprima fiecare rol în parte. E personajul meu preferat după Lia. :)
Ce proiecte viitoare ți-ar plăcea să implementezi cu ajutorul ilustrațiilor?
Pe viitor îmi doresc să o „cresc” pe Lia, mai exact să înmulțesc proiectele (și produsele) cu ea. De câțiva ani am făcut doar calendare, felicitări și magneți cu ea, și sper să public o carte care să aibă și o poveste care să includă toate desenele de până acum și altele noi.
Facebook / Deviantart / Artstation / Instagram / Behance / Twitter
Copyright © Foto Diana Maniu, Tudor-Merlaș
