Carmen SVEDUNEAC | Make-up artist | Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor

Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.” este citatul din „Micul Prinț” care o inspiră pe Carmen Sveduneac, un make-up artist dedicat în totalitate artei și literaturii hispanice. Îi place să sublinieze frumosul, să transmită încredere în sine și să dăruiască din cunoștințele și abilitățile sale clientelor.

Bună, Carmen! Pentru început, povestește-ne despre ce te-a determinat să practici această meserie și să iubești ceea ce realizezi.

La început a fost pictura. Pictez încă din școala generală, când am avut privilegiul de a fi eleva doamnei Șalar Paula, grafician și artist plastic. Părinții nu m-au susținut în visul meu de a continua în acest domeniu, așa că am urmat un liceu de prestigiu în orașul în care m-am născut, anume „Colegiul Național Petru Rareș” din Suceava, iar mai apoi am studiat franceză-spaniolă la Facultatea de Limbi Străine din București. În tot acest timp am continuat să pictez și să mă instruiesc pe cont propriu, ca autodidact sau pe lângă prietenii mei care studiau Arhitectura și Artele plastice.
La un moment dat, prin 2004 cred, mi-am făcut un cont pe E-bay și dintr-o căutare în alta, am găsit o imensă și absolut hipnotizantă trusă de farduri. Trebuia să o am. Mi-a ajuns toată avariată și în loc să arunc pulberea de fard împrăștiat, am chemat o prietenă să le găsim întrebuințare. Ei i-a plăcut la nebunie ce a ieșit, mie nu, așa că m-am hotărât să-mi iau și niște pensule bune. Am început să caut pe net site-uri de profil și nu doar că mi-am găsit pensulele, am găsit și bloguri și tutoriale de beauty din America pe care le urmăream cu rigurozitate.
Prietenele se tot abonau la trusa mea de farduri, am ajuns să fiu populară în cartier, apoi în oraș. Nu le luam niciodată bani, o făceam din pură pasiune. În momentul în care produsele mi s-au terminat, am hotărât să percep niște taxe, să-mi pot cumpăra altele. Din banii câștigați, mergeam la cursuri de make-up și așa am început să practic această meserie.
Țin să precizez că, în tot acest timp, îmi construisem o carieră în management și aveam un job bine plătit. Într-un moment de răscruce în viața mea, am decis să mă întorc la pasiunile mele și atunci am dat la doctorat (hispanistică) și mi-am deschis un atelier de make-up (2010). De atunci sunt profesor de literatură hispanică și între timp am devenit și profesor de make-up.

Care sunt sursele de inspirație ale unui make-up artist? De unde izvorăsc toate ideile pentru un machiaj reușit?

Machiajul este total diferit de pictură. Ca artist plastic mă inspir din absolut tot ce mă înconjoară, însă ca make-up artist, libertățile îmi sunt limitate. Nu pot să încadrez buzele într-un pătrat, să fac o monosprânceană și să spun că asta este viziunea mea artistică! Nu pot să-mi dau frâu liber imaginației și să trimit pe cineva la un eveniment cu un machiaj de avangardă, expresionist sau cubist de pildă. Machiajul dincolo de a fi o artă, e un cumul de reguli, matematică, geometrie, teorii stricte, așa că sursa de inspirație e tematica evenimentului și particularitățile clientei. În opinia mea, un make-up artist profesionist trebuie să lucreze cu trăsăturile clientei, să le corecteze, să focuseze ce are ea mai frumos și să camufleze micile imperfecțiuni în umbre. Un machiaj reușit este un machiaj perfect adaptat trăsăturilor clientei.

Cât de importante sunt tendințele în make-up pentru un client?

Nu sunt client, așa că îți pot vorbi doar de importanța tendințelor în make-up pentru un profesionist din domeniu. Eu niciodată nu am fost sclava tendințelor. Nu consider că tot ce se poartă și tot ce este la modă se potrivește oricui. Prin urmare, urmăresc tendințele și le adaptez doar unde cred de cuviință că ele aduc un beneficiu clientei.

Ce trucuri din arta machiajului folosești pentru a satisface nevoile clientelor?

Tehnicile mele de machiaj sunt eclectice. Am filtrat și am luat ce am considerat eu că e mai bun de la toți instructorii mei de make-up (Dany Sanz, Matilda Inozemtzeva, Liudmila Tarakanova, Nataliya Nayda, Felix Stein etc.), apoi le-am scufundat în cunoștințele mele din portretistică și grafică. Îmi plac tehnicile americane de make-up atunci când trebuie să realizez un machiaj flowless, natural, luminos, îmi plac tehnicile rusești când am de realizat un machiaj tehnic, tematic și îmi plac tehnicile preluate din portretistică atunci când am de efectuat un machiaj de corectură.

Ce dorești să transmiți prin fiecare machiaj realizat?

Încredere în sine. Nu doresc să-mi amprentez clientele cu un stil propriu, ci doresc să le ajut să-și creeze un stil al lor. Tocmai de asta îmi adaptez viziunea și tehnicile la fiecare clientă în parte. Tot ce îmi doresc este ca după intervenția mea, privitul în oglindă să fie o plăcere, să se ridice de pe scaun mai încrezătoare și să se vadă frumoase.

Machiajul este o artă, o modalitatea de a evidenția trăsăturile cele mai frumoase, însă multe femei sunt frumoase naturale. În opinia ta, când ar trebui o femeie să se machieze? De ce?

Nu sunt adepta naturaleții și aici mă refer strict la lipsa machiajului, la un eveniment care impune o anumită conduită. Dacă aș vedea-o pe Jenifer Lopez la MTV Music Awards complet nemachiată, mi s-ar părea o neîngrijită, deși este o femeie frumoasă. La fel aș spune și despre Angelina Jolie sau oricare altă invitată la premiile Oscar.
La polul opus, dacă aș vedea la un picnic în parc, pe iarbă, o femeie cu un machiaj de eveniment, mi s-ar părea total nepotrivit și ridicol.
Prin urmare, în opinia mea, indiferent de frumusețea ei naturală, o femeie ar trebui să se machieze întotdeauna la evenimente speciale. Machiajul nu este necesar doar atunci când ai de ascuns sau corectat ceva, el poate și sublinia frumosul, fără a-l distorsiona. Prin urmare, și femeile frumoase au nevoie de machiaj.

Cum definești frumusețea interioară și frumusețea exterioară? Cum se determină una pe cealaltă?

Cred că acest subiect este extrem de complex și complet subiectiv. Vorbind despre cea exterioară, ei bine, modelele de frumusețe s-au schimbat fundamental de la o epocă la alta, de la un spațiu la altul. Dacă aș fi trăit la curtea britanică în Epoca Elisabetană, când fruntea înaltă, bombată și buzele uscate și subțiri erau considerate mărci ale frumuseții, clar aș fi fost o urâtă.
Astăzi în 2017, în România, idealul feminin s-ar încadra într-un contur de față ovală, cu ochi migdalați, pleoapă înaltă, sprâncene arcuite, pomeți sculpturali, buze ușor cărnoase. Dar am întâlnit frumuseți izbitoare fără a avea niciuna din trăsăturile mai sus enumerate așa că, Beauty lies in the Eye of the Beholder, fiecare om are propria lui percepție asupra frumuseții.
Dacă trebuie să vorbesc despre frumusețea interioară, atunci lucrurile devin intime. Fără a fi o religioasă în strictul sens al cuvântului, aș invoca drept sprijin în răspunsul meu, una din cele zece porunci: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Eu cred că dacă am respecta doar această poruncă, celelalte nu și-ar mai avea rostul, toți am fi curați spiritual, frumoși.
Pe lângă un spirit curat, mai cred că și educația și cultura înobilează. De multe ori când merg la teatru, la filarmonică sau chiar la un concert al unei trupe dragi mie, văd numai oameni frumoși. Cel puțin mai mulți decât văd în cluburi de noapte!
Cât despre cum se determină una pe alta, frumusețea exterioară și cea interioară, ei bine cred că nu se determină. Nu cred că un om chipeș trebuie să fie musai și deștept sau invers. Cred că noi ne determinăm. Uneori admirând pe cineva, dorind să-i urmăm exemplul, alteori când iubim, dorim să fim mai buni și mai frumoși pentru celălalt. Și atunci ne determinăm unii pe alții.
Dacă aș vorbi, în schimb, despre cât de mult contează pentru mine una sau alta, ei bine, mereu m-a atras fizicul, dar pe lângă cei doi ochi mai am și două urechi și alte câteva canale de percepție.
Eu sunt ca vulpea din „Micul Prinț”: Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.
Așa că nu pot să mă rezum doar la aspetul fizic. El mă determină să vreau mai mult, dar dacă nu găsesc mai mult, eu îmi continui căutările.

Care este treapta superioara pe care vrei să o atingi în materie de make-up?

Mi-ar plăcea să fiu un trend setter, dar pentru asta trebuie să fii extrem de popular. Or eu sunt mai artistă. Artiștii nu sunt foarte populari.

Pe lângă aceasta meserie, ți-ar plăcea să-ți ocupi timpul și cu alte pasiuni?

Timpul meu e foarte ocupat. După cum spuneam anterior, sunt și profesor de literatură. Până anul trecut, când am decis să mă mut în București, am predat literatură spaniolă la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava. Anul acesta am în plan să-mi susțin teza de doctorat și să-mi public cea de-a doua carte, plus o piesă de teatru la care lucrez.

Care sunt planurile tale pentru viitor? Ce proiecte ți-ai propus să intreprinzi?

Pe partea de make-up banuiesc… Încă din Decembrie anul trecut, m-am mutat în capitală și doresc să fiu cunoscută pe piața de aici, măcar la nivelul în care sunt cunoscută și recunoscută în orașul meu natal.
Mai am planurile de la răspunsul anterior, plus încă câteva pe care le țin secret.

Ce le-ai recomanda femeilor pasionate de make-up, care își doresc o carieră în acest domeniu?

Să vină la mine la școală, deoarece sunt un trainer bun atât pentru cele care vor să învețe, cât și pentru cele care știu deja, dar vor să se perfecționeze în make-up.

.
MAKE-UP
Facebook
 / Linkedin / Instagram

Niciun comentariu înca

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Inline
Inline