Cătălina FILIP | Fotograf | În spatele unei fotografii reuşite pot sta mai multe „secrete”

Fascinată de mică de fotografie, Cătălina Filip povesteşte că meseria de jurnalist i-a dat ocazia să se conecteze la emoţia şi energia artiştilor de pe scenă, ajungând astfel să se apropie şi să îndrăgească fotografia de festival. Spune că îşi dedică trei sferturi din timpul ei fotografiei şi că în spatele unei fotografii reuşite pot sta mai multe „secrete”.

Cum ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

Cred că eram prin clasa a III-a când bunicul matern, procuror criminalist, m-a învăţat să scot pe hârtie fotografii alb-negru. M-a dus, într-o sâmbătă liberă, în laboratorul în care îşi developa el imaginile de pe teren, şi atunci am făcut cunoştinţă cu aşa-numită camera obscură. Am fost fascinată din prima clipă şi am simţit că pătrund într-o lume de poveste. Pot spune că am început un pic invers, întâi cu prelucrarea, apoi cu fotografierea! Primele imagini le-am făcut în Parcul Tineretului, cu un aparat “de plastic”, cu film format 6×6.

Când s-a transformat această pasiune în meserie?

Transformarea în meserie a început în anii de facultate, la SSJ (Şcoală Superioară de Jurnalism), în cadrul căreia am urmat cursuri opţionale de fotojurnalism şi fotocompoziţie, şi s-a materializat în momentul în care m-am angajat la cotidianul „Cronică Română”, fotoreporter şi laborant. Eram trei colegi la foto, fiecare dintre noi îşi developa singur filmele şi îşi scotea şi pozele pe hârtie, aşadar mi-a prins la fix tot ce învăţasem de la bunicul.

Ce anume te-a determinat să te îndrepţi spre fotografia de festival?

M-am apropiat cu drag de acest gen de fotografie încă de când lucrăm la agenţia de presă Mediafax. Am avut ocazia să mă acreditez la diferite evenimente muzicale, festivaluri şi concerte din toate genurile muzicii. Aşa am ajuns să mă conectez la emoţia şi energia artiştilor de pe scenă şi să încerc să redau cât mai sugestiv atmosfera şi vibraţia scenei, dar şi a publicului din sala de concert. Însă cred că şi marea mea pasiune pentru muzică m-a făcut să mă apropii, cu aparatul foto, de festival. De multe ori m-am întrebat cum ar fi fost dacă, în loc de fotografie, aş fi transformat pasiunea pentru muzică în profesie…


Ce alt gen de fotografie te mai atrage?

Atenţia, ochii şi inima mea se îndreaptă şi către alte genuri de fotografie, cum ar fi fotografia de călătorie, fotografia de aviaţie, cea de offroad şi, nu în ultimul rând, fotografia de presă.

Ce înseamnă Festivalul Enescu pentru tine ca fotograf?

La Festivalul Enescu m-am dus cu imensă bucurie, cu dorinţa de a ascultă, vedea, simţi şi transpune în imagini fotografice, această sărbătoare internaţională a muzicii. Această sărbătoare a Maestrului Enescu. Această magie care se desfăşoară timp de trei săptămâni. Este o ocazie rară să fiu în preajma unor artişti extraordinari, să-i urmăresc şi să-i ascult pe viu, şi să încerc să redau geniul şi emoţia interpretării.

Se poate spune că fotografia de festival are o viaţă relativ scurtă faţă de alte tipuri de fotografii?

N-aş zice că are viaţă relativ scurtă, ci mai degrabă discontinuă. Cu anumite pauze, pe la mijlocul perioadei dintre două ediţii.

Ce relaţie există între organizatorii unui festival si fotograf? Trebuie respectate anumite cerinţe sau fotograful are libertate deplină?

Ca în orice postura de fotograf oficial, acesta trebuie să respecte cerinţele organizatorilor, însă ele diferă şi pot fi mai mult sau mai puţin restrictive, de la caz la caz. În cazul fotografului de festival, legătură cu organizatorii este foarte strânsă, iar acesta trebuie să ţină cont şi de cerinţele artiştilor invitaţi, trebuie păstrată şi o anumită discreţie şi atenţie de a nu deranja în anumite momente. Este absolut necesar să nu faci zgomot în momentul în care apeşi pe buton. Regulile de silenţiozitate din orice sala de concert se aplică şi fotografului.

Cât timp dedici fotografiei?

Cam trei sferturi din timpul meu este dedicat fotografiei, fie că sunt cu aparatul în mâna, fie că editez imagini, fie că urmăresc pe diverse canale de comunicare anumiţi fotografi sau subiecte ce vizează imaginea foto.


Care este secretul din spatele unei fotografii reuşite?

Hmm… în spatele unei fotografii reuşite pot sta mai multe „secrete”: poţi fi foarte norocos să „prinzi” o fotografie bună, poţi fi foarte perseverent şi răbdător aşteptând un anume cadru, poţi fi un fotograf foarte vigilent şi cu atenţie distributivă, adică „pe faza”, poţi fi intuitiv şi poţi anticipa o anumită mişcare … Însă, după părerea mea, nu faci nimic dacă nu pui TOT sufletul atunci când fotografiezi, dacă nu simţi acea emoţie puternică ce-ţi dictează cadrul.

Ai un fotograf celebru pe care îl admiri şi care te inspiră?

Da, am o lista întreagă, români şi străini. Că să nu supăr compatrioţii, o să dau doar câteva exemple din „afară”: Steve McCurry, James Nachtwey, Henri Cartier-Bresson, Pete Souza.

Există vreo fotografie realizată de tine despre care ai putea spune că te reprezintă?

Mă tem că nu există o SINGURĂ fotografie care să mă reprezinte, ci o selecţie de fotografii din diferite genuri. Am fotografii preferate, dragi mie, pe câteva dintre ele o să le vedeţi aici. Norocul meu este că nu am avut de selectat doar una singură, pentru interviu!

Care sunt paşii pe care un fotograf aflat la început de drum trebuie să-i facă pentru a ajunge să fie dorit la evenimente?

Complicată întrebare! Nu sunt obişnuită să dau sfaturi în acest domeniu, dar cred că are şanse bune de reuşită dacă se prezintă cu onestitate, seriozitate, entuziasm şi sensibilitate sufletească. Şi dacă are un mic portofoliu reprezentativ. Şi o mare putere de adaptabilitate şi rezonanţă la subiectele pe care le are de fotografiat, precum şi disponibilitate de comunicare cu organizatorii.


Facebook
Copyright ©Foto Cătălina Filip & Festivalul „George Enescu”

Niciun comentariu înca

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Inline
Inline