Cornelius ZIRBO | Violoncelist | Muzica, mult mai mult decât note înșirate

Cornelius se descoperă cu fiecare situație experimentată și scoate la iveală stările contrastante care se nasc din interpretarea pieselor lui. În interviul acordat, acesta ne povestește despre experiența lui din Paris, atunci când a avut ocazia să-l întâlnească pe artistul Gautier Capuçon.

Bună Cornelius! Cum ai realizat că violoncelul e instrumentul care te reprezintă cel mai bine?

Bună ziua! Faptul că în prezent sunt violoncelist se datorează părinților mei care și-au dorit mult să învăț să cânt la un instrument muzical, iar pentru că le plăcea foarte mult violoncelul au decis să mă înscrie la acest instrument. Am început studiul în cadrul Școlii de Muzică „Augustin Bena” din Cluj-Napoca, orașul meu natal. Cu timpul a început să-mi placă din ce în ce mai mult acest instrument, iar din clasa a VI-a am hotărât să mă transfer la Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj, pentru a aprofunda studiul la violoncel. După absolvirea clasei a IX-a, am decis să-mi continui studiile în București unde studiez momentan în cadrul Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti”.

Îți amintești de prima interacțiune cu acest instrument? Când ai început să cânți la violoncel?

Aveam 9 ani și nu știam prea multe despre acest instrument, dar am mers la prima mea lecție de violoncel cu o doză de entuziasm. Am început să cunosc violoncelul, am început să cânt la violoncel și mai târziu am început să mă îndrăgostesc de violoncel.

Cine și ce anume te inspiră pe plan muzical? Față de ce artiști ai o admirație aparte?

Persoana care mă inspiră cel mai mult pe plan profesional si nu numai este actualul meu profesor de violoncel, Octavian Lup. Steven Isserlis, Patricia Kopatchinkaja, Jacqueline du Pré, Lisa Batiashvili sunt câțiva dintre marii artiști față de care nutresc o admirație aparte.

Ai studiat în cadrul Classed’Excellence de Violoncelle sub îndrumarea atentă a violoncelistului francez Gautier Capuçon. Cum ai reacționat când ai aflat că ai fost selectat?

Nu am fost deloc fericit cu modul în care m-am prezentat la audiție în Paris, așa că așteptările mele erau foarte mici. În momentul în care am aflat această veste incredibilă, am început să sar de bucurie prin casă. Nu-mi venea să cred!!!

Ce impact a avut această experiență în viața ta?

Datorită faptului că am avut ocazia să învăț de la un violoncelist așa grozav precum Gautier Capuçon și să petrec atâta timp în compania altor 5 violonceliști senzaționali, am progresat enorm în ceea ce privește cântatul meu la violoncel. Chiar recent ascultam una din interpretările mele din cadrul unui concert al Clasei de Excelență din noiembrie și am rămas plăcut surprins să constat multele aspecte pe care am reușit să le îmbunătățesc de la începutul anului școlar.

Este important să poți obține inspirație din partea unui mare profesor. Cine a fost aceea persoană care a avut o influență pozitivă asupra ta și a parcursului tău?

Multe persoane au avut o influență pozitivă asupra parcursului meu muzical, dar Octavian Lup, actualul profesor de violoncel este persoana care a avut cel mai mare aport în dezvoltarea mea profesională. Acest proces de învățare este un proces foarte complex și foarte profund chiar și atunci când ne referim la el strict în parametrii profesionali. Reprezintă mult mai mult decât 3-4 ore de studiu zilnice. Orice întâmplare, orice conversație, orice peisaj, orice interpretare etc. pot fi o inspirație pentru mine, iar în această perioadă descopăr noi metode prin care să transpun în cântatul meu aceste gânduri, aceste idei pe care le percep și la rândul meu le împărtășesc cu alții. Muzica e mult mai mult decât niște note înșirate!!

Ai susținut un turneu în mai multe orașe din Cehia, în cadrul „South Bohemian Festival 2016”. Cum ai simţit publicul ceh?

Acest turneu pentru mine este o experiență de neuitat. M-am întors cu atâtea amintiri frumoase din Cehia. Am concertat în acest festival alături de ceilalți câștigători ai Concursului Internațional „Concertino Praga” cu care deja petrecusem o săptămână împreună înaintea festivalului și cu care mă împrietenisem foarte tare. Am călătorit împreună, am concertat împreună și am împărtășit experiențe minunate, iar personal am învățat foarte multe de la ei. Reputația concursului era foarte bine cunoscută de către melomanii cehi care au venit în număr mare la toate concertele și care ne-au ascultat cu tot interesul.

Recent, ai fost prezent în cadrul recitalului de violoncel organizat de Fundația Europeană Titulescu împreuna cu Societatea Muzicală în celebra Casă Nicolae Titulescu. Cum ai simțit că a receptat publicul român acest eveniment?

Publicul prezent la acest recital era în cunoștință de cauză cu activitatea artistică pe care o desfășor, iar prin entuziasmul și atenția acordată m-au făcut să mă simt apreciat. Cele mai memorabile interpretări se petrec exact în aceste circumstanțe, când simți un feedback pozitiv din partea spectatorilor.

Pe viitor, în ce colț al lumii ți-ar plăcea să continui să susții recitaluri?

Mi-ar plăcea să concertez în țări pe care nu le-am vizitat încă, să cunosc noi culturi, noi mentalități și noi locuri. (China, India, Israel, Rusia, Australia etc.)

În opinia ta, care e cea mai mare provocare astăzi pentru un artist tânăr?

Pentru mine cea mai mare provocare este să mă descopăr pe mine tot mai mult și să fiu capabil în momentul în care interpretez pe scenă să prezint publicului o interpretare care să mă reprezinte în totalitate.

Facebook / FPMR / Youtube
Copyright © Foto C. Zirbo, Șerban Mestecăneanu, Vavrinec Menšl