Preocuparea Evei pentru pian a început din joacă și a devenit o pasiune pentru care primește aprecieri pe scene cunoscute.
Bună Eva! Spune-ne cum câteva cuvinte despre cum ți-ai descoperit talentul?
Bună! Am început în joacă, la grădinița “Lumea Copiilor”, la clubul de muzică. Am avansat foarte repede sub îndrumarea doamnei profesoare Mihaela Oprea, care a descoperit și că am “auz absolut”. Joaca a continuat încă un an, până când am fost admisă la Colegiul Național de Muzică “George Enescu”.
Care au fost acele persoane care te-au sprijinit de-a lungul parcursului muzical?
În primul rând minunata mea profesoară Mihaela Zamfirescu, căreia îi datorez enorm. Apoi familia: mama, tata, bunicii. Mami este “antrenorul” meu de pian și cel mai sever critic al meu. Tati și bunicii sunt sponsorii mei principali și cei mai fideli fani. Mult sprijin și dragoste simt din partea doamnei Cristina Sebastian, directoarea Colegiului “George Enescu” cât și din partea domnului profesor Vlad Dimulescu.
Cum ești percepută de către cei din jur?
Nu știu și nu mă preocupă prea mult ideea. Sper că sunt percepută ca un copil normal de prietenii și colegii mei.
De ce ai ales pianul și nu alt instrument?
Nu am avut un motiv anume, așa s-a întâmplat. Dar pot spune ca m-am îndrăgostit de pian și-mi doresc să-i descopăr toate secretele.
Cu cât timp înainte te pregătești pentru un concert?
Mă pregătesc continuu. Înaintea unui recital sau a unui concurs este adevărat că programul se intensifică, atât ca lungime cât și ca intensitate emoțională.
Dintre concursurile la care ai participat, care ți-a rămas întipărit în suflet?
Cred că “Lira de Aur” de la Suceava este prima mea performanță importantă. Am câștigat finala celei de-a XXXVII-a ediții concurând cu colegi mult mai experimentați, de liceu. Concursul este de mare tradiție și valoare și a fost câștigat la vremea lor de nume importante ale muzicii: Mihaela Ursuleasa, Raluca Știrbăț, Alexandru Tomescu și Andrei Ioniță sunt doar câțiva. Nu știu dacă este adevărat, dar îmi place să cred că am fost cea mai tânără câștigătoare a trofeului – abia împlinisem 10 ani.
Ultima competiție, “Drumul spre celebritate”, la care am câștigat trofeul “Dinu Lipatti” a fost întradevăr o surpriză uriașă. Aici chiar nu mă așteptam să câștig în fața atâtor artiști deja consacrați, cu vârste până la 26 de ani.
După primele premii obținute, cum ai reușit să nu te lași pradă mândriei și să continui să studiezi?
Cum am spus, mama este cel mai sever critic al meu. Mă ține cu picioarele pe pământ și-mi aduce mereu aminte că fără muncă nu pot realiza nimic.
Cum îți stăpânești emoțiile la intrarea pe scenă?
Aici am un mare noroc: nu am emoții pe scenă. Nu am avut niciodată! Am emoții după ce câștig, dacă trebuie să dau un interviu, dar niciodată când trebuie să cânt.
Pe langă activitatea muzicală, ce alte pasiuni ai?
Acum, Pokemon Go! Mă relaxează vânătorile în parc cu echipa mea. Îmi place mult și să desenez.
Pe ce scene îți imaginezi că vei ajunge în viitorul apropiat?
Vreau să ajung cât mai repede pe scena Ateneului și-mi mai doresc foarte mult să fac un concert cu orchestra, dacă se poate chiar anul acesta.
Mă voi concentra de acum încolo în special pe competiții internaționale sub marca “EMCY” (European Union of Music Competitions for Youth) sau “AA” (Alink–Argerich Foundation).
Ca membră a fundației “Remember Enescu”, voi răspunde cu drag oricărei solicitări pentru recitaluri sau festivaluri.
Unde te pot asculta și admira oamenii?
Pe 20 mai am fost invitată la Râmnicu Vâlcea, la festivalul “Tinere Talente”. Apoi sper că voi fi acceptată la concursul “Ricard Viñes” din Lleida, orașul natal al lui Enrique Granados. Va urma cu siguranță “Piata Festivalului George Enescu” în toamnă.
Mă puteți urmări pe pagina mea de facebook, @evagaretmusic, unde postez toate detaliile și uneori evoluțiile din concursuri și recitaluri.
Facebook
©Foto UCIMR / Credit Mihai Benea