Gabriela Atanasov fascinează atât prin felul ei de a fi, prin modul ei de a vedea lumea, cât şi prin ceea ce face, prin exemplu ei de altruism activ. Gabriela ştie cum să ne facă să visăm, să evadăm din “comun”, teleportându-ne în trecut prin eleganţa rochiilor sale. Vă las în continuare să o descoperiţi în cele mai frumoase ipostaze.
Gabriela aţi finalizat, facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, dar la moment aveţi un fashion blog şi câteva colecţii de haine. Cum a fost această trecere de la comunicare la fashion, ce anume v-a determinat s-o faceţi?
Fashion blog-ul îl aveam din 2010 încă de pe vremea când eram clasa a 12-a la liceu. Cochetam cu ideea de a lucra în domeniul modei pentru că îmi plăcea foarte tare, dar nu ştiam cum să fac asta. Nu m-am gândit niciodată sa dau la Design Vestimentar la Arte, mi-ar fi plăcut în schimb să fac UNATC Film şi Teatru. Am ajuns la Comunicare şi Relaţii Publice pentru că ştiam că pot ajunge să lucrez în creaţie în agenţii de Publicitate şi PR. În facultate mă gândeam că mi-ar fi plăcut să fiu Copywriter de exemplu. Totuşi, pe timpul facultăţii am început să înţeleg că PR-ul trebuie făcut într-un anumit domeniu şi atunci am ales ce ştiam eu cel mai bine să fac- MODĂ. Nu a fost o trecere de la comunicare la fashion. Eu consider că nici un domeniu nu poate exista fără comunicare. Indiferent dacă ai o brutărie sau lucrezi la o Staţie Atomică, trebuie să ai un PR, un purtător de cuvânt şi într-o eventualitate să comunici. Moda face parte din comunicarea nonverbală, aş îndrăzni să spun că are darul de a vorbi mai multe despre un om decât cuvintele pe care le rosteşte. Facultatea m-a ajutat să comunic mai bine despre ceea ce comunicam deja şi să încheg totul într-un brand.
Câte colecţii aveţi şi de unde vă vine inspiraţia pentru ele?
Până acum am lansat 10 colecţii. Inspiraţia vine din trecut, dintr-un trecut pe care nu l-am trăit. Anii 50, Audrey Hepburn au marcat începutul SWEET PAPRIKA, apoi am continuat să mă inspir din diverse culturi, din melodii. Pentru mine şi un videoclip vechi de pe VH1 şi un film vechi rusesc sau un basm pot reprezenta surse de inspiraţie. Atâta timp cât ai suflet de artist, nu vezi limite în nimic.
Vă implicaţi în mai multe proiecte sociale, aţi putea să ne să spuneţi mai multe despre ele? Unde vă pot găsi persoanele vizate?
Orice eveniment la care particip este social, dacă vreţi să menţionez acte de caritate, consider că acestea vin ca o dovadă de bun simţ din partea unui influencer. Din momentul în care îţi asumi să inspiri oamenii zilnic, ai o responsabilitate de a oferi informaţii de calitate şi de a fi tu schimbarea pe care vrei să o vezi în societate. Astfel iarna asta am organizat o licitaţie cu un tablou pictat de sora mea iar suma a fost trimisă în Allepo pentru The White Helmets. M-am trezit bocind prin casă o zi întreagă după ce mi-am adunat curajul de a vedea efectele războiului asupra familiilor de acolo şi m-a marcat atât de mult încât am zis că e imposibil să trăiesc sub acelaşi cer cu acei oameni şi să nu pot să fac ceva să ajut. Persoanele mă pot găsi online oricând sau pe mail, şi pe la mine pe site www.sweetpaprika.ro.
Sunteţi o fană declarată a lui Audrey Hepburn, prin ce anume v-a fascinat? Aveţi şi alte muze „autohtone”, femei din viaţa reală care vă inspiră?
M-a fascinat pentru tot ceea ce înseamnă Ea, de la familie, viaţă personală, copii până la activitatea ei atistică, filme şi modă. Pur şi simplu o văd că pe un exemplu, aşa cum am văzut-o pe mama mea sau pe bunica mea şi multe alte femei din viaţa mea. Am încercat să învăţ mereu de la femeile din jur şi să fur idei de “A FI” de la ele. Mă inspiră şi alte artiste, personaje istorice, vedete sau doamne în vârstă pe care mi-e dat să le întâlnesc uneori în parcul Cişmigiu. Important este să ştii să asculţi, să observi şi să alegi ce ţi-e mai drag de la oamenii pe care îi cunoşti. Trebuie să fii inspirat, ca să poţi inspira.
Vă remarcaţi printr-un stil deosebit. Care sunt elementele care au contribuit la formarea lui şi ce aţi sugera femeilor care vor să-şi găsească stilul propriu?
Mulţumesc frumos…după cum ziceam, trebuie să fii inspirat, ca să poţi inspira. Eu niciodată nu am fost nehotărâtă, am ştiu exact ce vreau, când vreau. Nu îmi amintesc să fi avut îndoieli vreodată de vreo piesă vestimentară. Adică să nu ştiu dacă îmi place sigur. Eu ştiu că iubesc moda vintage, ştiu că datorită ei mi-am creat un personaj şi continui să echilibrez piesele din colecţiile noi cu câte un detaliu din trecut…că să îmi pot păstra personajul SWEET PAPRIKA. Rochiile conice, Rochiile cu fuste plisate în stilul anilor 50, părul ondulat pe bigudiuri, eşarfele purtate ca turban, genţile vintage şi cerceii cu clips sunt detaliile care fac diferenţa dintre mine şi moda străzii.
Ce aţi dori să transmiteţi prin ceea ce faceţi? Care e motivaţia a tot ceea ce faceţi? Care e mesajul care aţi dori să ajungă la oameni?
Cred că sunt egocentristă, încăpăţânată şi îmi doresc teribil de mult să înfrumuseţez lumea după bunul plac. Cred că asta are în cap orice artist la un moment dat. Trebuie să îţi iubeşti ideile ca să poţi să le oferi altora ca inspiraţie. Pe mine mă motivează kitch-ul şi feţele triste, ţinutele neinspirate ale oamenilor din metrou. Sunt cea mai mare sursă de inspiraţie pentru mine oamenii total neinteresaţi de modă şi de modul în care arată. Mereu îmi aleg câte un personaj sec, şters şi încerc să mi-l imaginez într-o ţinută care ar putea să-i schimbe atitudinea faţă de lumea lui.
Într-o lume a fast food-ului vestimentar, eu îmi doresc să creez unicitate, să condimentez prin intermediul blog-ului, al brand-ului de haine şi în general prin toată activitatea mea, vieţile oamenilor din jur.
Uneori combinaţi un hanorac cu o eşarfă şi nişte ochelari retro, există totuşi anumite reguli de stil pe care ar trebui să le urmăm? Până unde e binevenită tuşa personală?
Nu mai există reguli. De când cu emisiunile de modă din România mi se pare că nu mai există decât un amalgam de situaţii şi de ţoale şi cârpe aruncate pe oameni. Sunt foarte multe creaţii pe care le găsesc greşite, sunt designeri care nu îmi place ce educă într-o femeie, bloggeri care habar nu au să facă o selecţie din trend-uri şi poartă orice le pică, fără să adapteze ceva la stilul lor personal. Regula de stil nr.1 pentru mine şi probabil singura care poate fi respectată şi înţeleasă de oricine este să porţi maxim 3 culori. Nu ai cum să dai greş dacă rămâi ancorat în less is more.
Cum este femeia Gabriela Atanasov? Dacă v-aţi caracteriza prin 3 verbe, care ar fi acelea?
Zilnic viaţă mea parcurge 3 etape.
Visez, Acţionez, Realizez…
Şi a 4a – obosesc
A 5-a mă enervez şi nu în ultimul rând a 6-a mă REACTIVEZ pentru că IUBESC prea mult ceea ce TRĂIESC.
Preferaţi ţinutele inspirate din filmele, moda anilor 50-70, aveţi şi un loc preferat din Bucureşti, care corespunde aceleeaşi perioade?
Am multe locuri preferate în Bucureşti. Totuşi cel mai mult îmi place să mă teleportez în timp la Cercul Militar. E aproape de showroom-ul meu şi merg acolo să mănânc la prânz la cel mai frumos Restaurant din România, unde mâncarea are gust de “acasă.” Un alt loc preferat este showroom-ul meu care este într-o clădire de epoca şi este refugiul meu zilnic.
Care sunt cele mai mari satisfacţii, dar şi cele mai mare provocări în activitatea dvs. de antreprenor?
Orice activitate, idee, vis, tot ce am creat eu în ultimii 6 ani a fost o provocare. Până si să fac un copil a fost o provocare. Cred că e multă adrenalină în viaţă de antreprenor şi o doză de nebunie absolut necesară mai ales când vine vorba de birocraţie. Satisfacţia supremă vine exact după momentul în care s-a încheiat prezentarea de modă şi vin aplauzele sau când îţi este lăudată muncă din online. Cea mai mare satisfacţie este să ai şi cu cine să împarţi aceste momente, prieteni, familie şi colaboratori. Totul se face cu oameni.
Pe lângă pasiunea pentru modă va place să cântaţi, să pictaţi, planificaţi să uitilizaţi cumva aceste talente? Ce planuri de viitor aveţi?
Le folosesc încă de la început. Nu mi-am ascuns talentele, din câte puteţi observă şiţi de înzestrările mele de la Mama Natură. Cred că acolo unde este deja expusă o artă, merg asortate şi celelalte. Eu când ascult o melodie îmi imaginez cadre, filme, pcitura. Am fost mereu foarte vizuală, pentru mine muzică este nimic dacă nu îmi crează nici o imagine prin versuri şi note. De aceea ştiu că o să le practic mereu pe toate-mpreună. Plănuiesc să nu mă opresc.
Facebook / Website / Instagram / Artminds Hall of Fame / Pinterest / Youtube / Google+
©Foto Iuliana Cristina Popescu, Laura Gherman, Claudiu Iozon & Cosmina Contu