Isabella Stefani este o tânără şi promiţătoare pictoriţă, care de mai bine de 25 de ani îmbină armonios culorile pe care le imortalizează pe pânze de diferite dimensiuni. Frumuseţea tablourilor ei nu te lasă indiferent. Iubeşte oamenii care-i devin protagoniştii portretelor, ea ştiind cel mai bine să redea emoţiile şi stările pe care doar un ochi de artist le poate descoperi. În acest moment lucrează la un proiect spectaculos. Realizează portrete ale copiilor din toate colţurile lumii, iar banii din vânzările acestor tablouri ajung la fundaţia UNICEF. Pablo Picasso sau Salvator Dali sunt câteva nume sonore din lumea artei, pe care Isabella le admiră şi crede că într-o zi va ajunge la fel de departe ca ei.
Isabella, pensula ta poate reda emoţii extraordinare, stări, mimici pe care doar tu le vezi. De unde s-a născut acest talent?
Pasiunea pentru artă a început când aveam 3,4 ani. Pe atunci încercam să reproduc tablourile din casă. Prima lucrare pictată, a fost făcută de mine dintr-o faţă de pernă lipită pe un carton. Aşa a început iubirea pentru pânză şi culoare. Nu am făcut nicio şcoală de pictură. În familia noastră, tata desena frumos când era copil.
Ai făcut un liceu cu profil economic, ai urmat o facultate cu acelaşi profil, totuşi te găsim în mijlocul artei. Cum se îmbină aceste două meserii, dar şi cu meseria de farmacist?
Aceste meserii doar mi-au deschis ochii către adevăratul meu drum în viaţă. Nu regret că le-am făcut, datorită lor sunt în locul potrivit. Acum arta este domeniul meu de bază şi pe asta mă concentrez.
Ştiu că eşti ocupată şi lucrezi asupra unui proiect cu tablouri în miniatură cu copii. Vorbeşte-ne mai multe despre acest proiect. Ce este mai greu: să pictezi oameni sau copiii?
Am început să pictez portrete în urmă cu 2 ani. Dacă chipul de copil cât şi de adult îmi transmite ceva este la fel de plăcut şi de migălos să îi pictez. Acest proiect a început după ce am văzut o fotografie cu un copil din Thailanda, chipul căruia am vrut să apară pe un tablou. Aşa am făcut primul meu portret cu un copil. A urmat un alt copil din alt colţ al lumii. Aşa mi-a venit ideea să fotografiez copii din diferite colţuri ale lumii, ca mai apoi să le fac portretele.
Prietenii mă ajută ca aceste tablouri să ajungă în diferite oraşe din lume ca: Paris, New York, Toronto, Bulgaria, Madrid, etc. Scopul meu este să pictez cât mai multe tablouri cu copiii din întreaga lume şi astfel încasările din vânzarea lor ajung la UNICEF.
Am observat că eşti pasionată de portrete. Cum găseşti oamenii care să îţi fie muză?
După căutări multe pe internet cu fotografii tip portret, îmi aleg ce vreau să pictez. Este un drum lung până mă decid. Este important să ajung să îmi imaginez acel portret, tablou şi apoi totul merge de la sine. Mai este şi varianta când oamenii mă caută cu dorinţa de a le realiza un portret şi atunci nu mai ţine de căutarea mea.
Se poate întâmpla să vezi o persoană, să-ţi placă anumite trăsături ale feţei şi să-i propui să devină personajul tabloului tău?
Se întâmplă foarte des acest lucru, nu întotdeauna am ocazia să le cer voie să îi pictez, mai ales atunci când acea persoană o văd doar într-o poză şi nu în realitate.
Câte expoziţii ai la activ şi în ce ţări?
Am 3 expoziţii, toate în România.
Eşti autoarea unor portrete imense. Cât timp îţi ia un astfel de tablou şi de ce ai ales să faci dimensiuni aşa mari?
Dacă portretul este pictat realist cu o dimensiune mare, durata de execuţie este undeva între 2 şi 4 săptămâni, în jur de 40 ore. Durează atât de mult, pentru că lucrez în ulei şi trebuie să aştept să se usuce fiecare strat, mai mult sau mai puţin. Un portret abstract îmi ia maxim 2 săptămâni, 15-20 ore. Picturile de dimensiuni mari pentru mine sunt spectaculoase, se vede diferit faţa de unul cu o dimensiune medie, dar contează mult şi tema.
Ţi s-a întâmplat ca după ce ai terminat un tablou să nu fii satisfăcută de el, să nu-ţi placă anumite detalii? Ce faci atunci?
Dacă tabloul este la comandă şi nu îmi place după ce l-am terminat, transmit clientului fără nicio problemă că nu am reuşit să realizez ce mi-am propus şi nu continui proiectul. Fără ca clientul meu să mai suporte anumite cheltuieli.
Ce alte pasiuni mai împărtăşeşte Isabella?
Ador să-mi iau aparatul foto şi să surprind cadre cu natura, oameni, oraşe, străzi.
Îmi place de asemenea, make-up-ul, să călătoresc, să ascult muzică. Sunt interesată şi de designul de interior şi modelling.
Cum se măsoară notorietatea unui artist, prin tablourile pe care le vinde sau prin faptul că este cunoscut şi căutat de multă lume?
Din punctul meu de vedere atunci când artistul este căutat foarte mult de oameni şi-a atins scopul şi înseamnă că a reuşit să transmită ce şi-a dorit prin artă.
Un artist vede dincolo de ambalajul iniţial, poate descoperi simplu şi cealaltă mască a unui om. Câte măşti, de fapt, poartă oamenii?
Din păcate, oamenii care ne înconjoară poarta multe măşti. Îmi e foarte greu să lucrez cu astfel de persoane, când simţi energia negativă e foarte greu să creezi.
Ai vreun pictor ale cărui tablouri te lasă fără răsuflare, un om de la care poţi învăţa?
Am mai mulţi pictori pe care ii admir pentru munca lor şi îmi doresc să ajung prin artă la fel de sus ca ei. Printre aceştia se numără: Stefan Caltia, Myke Ryden, Omar Ortiz, Pablo Picasso, Margaret Keane, Myke Dargas, Salvador Dali, etc.
Cât de important este să întâlnești un om care să-ţi devină mentor într-o activitate? Trebuie să fii norocos?
Cred că tot timpul avem ceva de învăţat. Este important să ai un mentor care să te ambiţioneze atunci când eşti la început de drum. Pentru asta trebuie să îţi doreşti cu adevărat să creşti, iar norocul ţi-l faci singur.
Facebook / ThePicta / PicBear / Instagram
Copyright © Foto Isabella Stefani