În fiecare dintre noi se împletește întunericul și lumina. Însă, depinde care latură o privim și o „hrănim”. Theo Anghel mă surprinde prin felul ei dezinhibat, natural de a fi și de a se arăta așa cum este. De altfel, cărțile ei te vor fascina, fiindcă integrează atât părțile de umbră, cât și cele luminate.
Bună, Theo! Bun venit în cadrul proiectului Artminds. Spune-ne câteva lucruri despre tine, despre pasiunile și preocupările personale.
Bună. Bine m-ați primit între voi! Asta e o întrebare care întotdeauna mă pune în încurcătură. Se spune că nu ajungi niciodată să cunoști ceva cu adevărat, iar asta include și propria persoană. Sunt încăpățânată, perseverentă, ambițioasă… Astea cică sunt calități! Mă aprind iute, îmi trece la fel de repede, am o limbă ascuțită (dacă aș fi fost vreo leliță și aș fi locuit pe marginea unui șanț, aș fi fost o cumătră de coșmar), nu uit niciodată o ofensă și, dacă mi se oferă ocazia, o întorc… Mai vrei? După cum vezi, sunt mai mult Abel, decât Ama. (personaje din seria cărților „Am murit, din fericire.”)
Când, cum și în ce context îți găsești inspirația de a scrie și de a-ți materializa ideile pe hârtie?
Misterul ăsta nu l-am elucidat încă. Am momente când nu pot să scriu nici Ana are mere, și sunt zile în care muza îmi răstoarnă în creștet o basculantă de fraze strălucite pe care abia de apuc să le scriu.
Ai scris o serie de carte remarcabilă și apreciată de numeroși cititori, a câte patru volume cu denumiri aferente, serie intitulată „Am murit, din fericire.” Suntem curioși, în cadrul căror împrejurări a pornit totul?
Dacă aș spune unui psihiatru cum a început totul, m-ar interna de urgență, m-ar pune în cămașă de forță și mi-ar pune o botniță a la Haninbal Lecter din „Tăcerea mieilor”. Pur și simplu, ideea mi s-a născut în cap și, deși am alungat-o, ea a tot insistat până când într-o zi, exasperată, am zis: hai, să mă așez la scris și să văd ce iese. Și a ieșit seria „Am murit, din fericire.”
Cât de dificil este să transpui lumile interioare create în mintea ta, în povești cu acțiune, intrigi și personaje conturate în paginile volumelor publicate?
Nu e dificil. Am avut dintotdeauna o imaginație foarte bogată. Acolo au trăit mereu lumi fantastice. Să le scot la lumină a fost, cred, o necesitate.
Citind volumele tale, am regăsit perspective foarte diferite și chiar memorabile în opinia mea. Cum îți păstrezi originalitatea în scrierile tale?
Despre cât de originală sunt (sau nu) nu pot spune eu. Iar despre cum o păstrez, nici atât. Nu e ceva plănuit, totul curge lin, e ceva la fel de natural și firesc ca respirația.
Dintre ceea ce ai citit de-a lungul timpului, care eroină/erou de carte te-a inspirat și ți-a devenit astfel un model uman de caracter puternic și inspirant?
Dacă vorbim de eroină, atunci, clar, pe primul loc este Jane Eyre, personajul lui Charlotte Bronte. Este cu atât mai remarcabil cu cât reflectă, până la un anumit punct, chiar viața autoarei.
Ce te face să continui atunci când nu mai poți, în situațiile limită, în momentele de cotitură întâlnite pe parcursul literar?
Nu există „nu mai pot” atunci când vine vorba de scris. Cel puțin, mie nu mi s-a întâmplat să ajung să am un astfel de sentiment.
Cum reușești să-ți găsești disciplina de a scrie și să împaci restul rolurilor din viața cotidiană?
Destul de greu. Muza este capricioasă, egoistă și îți cere multă atenție. Dar, cum-necum, reușesc să le împac pe toate.
Cum ai reacționat și mai degrabă acționat față de critici?
În niciun fel. Este dreptul fiecăruia să aibă o opinie și să și-o exprime. Atâta timp cât avem de-a face cu oameni cu mansarda bine mobilată cu neuroni voinici și care nu preiau ideea de-a gata și au forța necesară să o producă pe a lor, totul este în regulă. Nu-i înțeleg pe cei care aderă, exact ca oile într-o turmă, la o părere a cuiva, și nu realizează că este expusă dintr-un punct de vedere cât se poate de subiectiv.
Fiind fondatorul Editurii Quantum, intuiesc că responsabilitățile acestei alegeri vin și ele la pachet o dată cu pasiunea și satisfacția simțită. Cum reușești să-ți motivezi și coordonezi echipa?
Fiind eu însămi prima care se aruncă „în luptă” ☺. Am un curaj nebun, o determinare care, de multe ori, i-a făcut pe cei apropiați să bănuiască faptul că nu-s pământeancă, ci vreo rătăcită de pe cine știe ce planetă.
Care sunt criteriile pentru ca un scriitor să publice în cadrul Editurii Quantum?
Criteriul este unul singur: manuscrisul să fie „wow”.
În viitorul apropiat și/sau pe termen lung, ce planuri pregătești?
Planuri nu-mi fac, din simplul motiv că știu că ele au prostul obicei să facă după cum le taie capul și să devieze totul la 180 de grade. Iau viața așa cum vine. E formula care funcționează pentru mine.
.
Facebook / Artminds Hall of Fame
Foto Radio Romania Bucuresti