Vlad Botoș este unul dintre artiștii României care a manifestat o pasiune pentru desen/pictură încă de mic copil, înlocuind jucăriile din magazine cu propriile creații. Consideră că libertatea în exprimare și aprecierea efortului depus sunt absolut vitale pentru cariera de artist. Cu un viitor promițător în față, sfătuiește tinerii ,,să nu se oprească din ceea ce vor să facă în viață”, să lucreze zilnic, să nu le fie frică să ceară ajutor și să-și extindă universul online.
Bună ziua! Pentru început, povestiți-ne despre ce anume v-a stârnit interesul pentru această artă și cum a început această pasiune.
Această pasiune a început foarte devreme, de când eram doar un copil și nu mă atrăgeau foarte mult jucăriile din magazine, în special figurinele. Nu puteam să le îndoi sau să le curbez pentru scenariile pe care mi le imaginam. Așa că am început să le desenez, să le decupez și să mă joc cu propriile creații de hârtie, dezvoltând astfel o pasiune pentru desen și artă.
Care sunt limitele pe care le întâlniți în procesul de creație?
Aș putea spune că anatomia încă îmi creează probleme destul de mari și, de asemenea, arhitectura. Cu toate că am urmat un liceu de arhitectură, nu sunt foarte bun la asta și nici nu mi-a placut în mod special. Așadar, plasarea unui personaj în armonie pe un fundal, este foarte dificil pentru mine, deși ar trebui să insist pe părțile la care sunt slab. Portofoliul meu este foarte sărac în scene cu compoziții arhitecturale sau scene unde apar clădiri, interioare etc.
Care sunt tehnicile și metodele folosite și cum se desfășoară procesul de creație de la început până la sfârșit?
Sincer, nu am o direcție favorită în ceea ce constă procesul de creație. Câteodată lucrez haotic, ajungând astfel la un număr extrem de mare de layere, în care evident mă pierd, dar câteodată lucrez curat pe un layer sau două. Uneori, încep cu schița din linii și trec la culoare solidă, după care reduc opacitatea schiței și încep să randez peste. De asemenea, câteodată încep să randez direct și modelez compoziția până îmi place. Lucratul pe bucățele este cea mai proastă idee din punctul meu de vedere. Să stai să bibilești un singur punct într-o lucrare până la sfârșit și să treci la următorul, te face să pierzi peisajul de ansamblu și să îți iasă greșit cam tot, de la anatomie până la lumină și randare. De obicei, cam așa stă treaba: Schița (Rough) foarte simplă, doar din forme, baze anatomice, după care schița curată din linie, culoare solidă, lumina/umbra, randarea personajului și finisajul cu detalii.
Am aflat că lucrați ca ilustrator pentru jocurile de strategie HEX MMO TCG. Cât de mult contează ca artist să fii liber în exprimare și să fii apreciat pentru gândirea vizuală?
Este absolut vital. Deși nu tot timpul se întâmplă asta și sunt clienți foarte stricți, care nu vor să audă de o relație de prietenie între client și artist, eu consider că este un punct foarte important la care ar trebui să se ajungă. Și dacă nu de prietenie, care sună puțin exagerat, cel puțin o relație de armonie între cele două părți. Să fii liber în exprimare contează extrem de mult, deoarece este adevărat că poți face bani frumoși din arta digitală, dar dacă acesta este singurul motiv pentru care faci o lucrare și nu există flexibilitate din partea clientului, nu îți va plăcea nici cum va ieși, nici procesul, nici să lucrezi în continuare cu acea persoană/firmă. Te ajută enorm să îți fie apreciate ideile și perspectiva vizuală la crearea unui proiect.
Având în vedere că mulți tineri români lucrează pentru marile companii de jocuri din străinătate, cum am putea aduce acești creatori de jocuri în România?
Sincer? Nu prea văd cum am putea să facem asta. În ziua de astăzi, totul se face online, nu are importanță de unde ești, poți lucra la orice companie străină. Mai multe companii în România? Da, ar fi perfect pentru apariția mai multor joburi, pentru tinerii care vor să continue asta în viață și să înceapă de undeva. Eu am avut ocazia de a lucra in house, în România, înainte de a mă apuca de freelance și, de asemenea, să lucrez pentru oamenii din străinătate. Este un bun punct de pornire, care ar ajuta pe oricine, dar repet, oricine poate lucra orice, oriunde.
În ce proiecte artistice ați fost implicat până acum? Povestiți-ne despre câteva lucruri esențiale din cariera dumneavoastră.
Am început să lucrez la firma Reea din România, Târgul Mureș, ca animator, după care am intrat pe freelance pentru mai multe posibilități. Am lucrat pentru echipe de basketball din state, am lucrat pentru jocul Runewards, am făcut benzi desenate care au fost și publicate și, de asemenea, am găsit un client cu care m-am împrietenit și lucrez de aproape 3 ani cu el la jocuri pe telefon, aplicații, benzi de colorat etc. Acum lucrez pentru un MMORPG, care își va face curând campanie pe Kickstarter. Cu HEX lucrez de aproximativ 2 ani. Am mai lucrat pentru încă un joc de cărți care apare în curând și el pe Kickstarter. Totodată, am lucrat și pentru România, cu oameni care voiau diferite calendare, benzi de desenat, caractere pentru jocurile video. Sunt foarte multe job-uri pe care le-am avut. Sunt multe job-uri pe care nu am voie să le dezvălui în detaliu. Ideea este că prefer să fac freelance în comparație cu un program strict, în care îmi sună alarma în cap, la ora 8 dimineața.
Cum credeți că va arăta viitorul artei în România, având în vedere faptul că tehnologia avansează continuu?
Nu văd foarte mare lucru să se întâmple în curând, în România, în materie de artă. Șansele apariției unor companii este foarte mică din punctul meu de vedere. Majoritatea jocurilor pe care le-am văzut, făcute exclusiv de români, sunt pe kickstarter și este foarte logic să fie așa. De ce? E foarte simplu. O pâine la noi reprezintă 10 pâini pentru cei din state.
Dacă ar fi să vă implicați ca artist în jocul preferat, care ar fi acesta și de ce?
World of Warcraft. Deși sunt mult sub nivelul lor de calitate artistică, e un joc pe care îl joc de 12 ani de zile și cam tot ce face Blizzard în materie de jocuri, de artă, de 3D, de cam orice, arată bine și este armonios. Aici pot spune că acesta este și visul meu de când eram mai mic și visul multor alți artiști, să lucreze într-o zi la Blizzard. Aș putea menționa că înainte de asta, aș avea o oprire la cei de la Magic the Gathering.
Considerați că tinerii au nevoie de o pregătire formală pentru a lucra în domeniul artei sau experiența își va spune cuvântul pe parcurs?
Experiența își va spune cuvântul pe parcurs, fără nicio îndoială. Pregătirea ,,formală” din România pentru mine este jalnică. Se supară multă lume daca spun asta? Cel mai probabil. Asta este părerea mea. Dar e România. Vrei calitate? Trebuie să plătești. De exemplu, la Universitatea de la Stockholm îți trebuie o căruță de bani, mult mai mulți bani decât avem majoritatea dintre noi. Dar când ieși de acolo cu rezultatele obținute, este momentul care l-ar face și pe DaVinci gelos.
Ce sfaturi le-ați recomanda elevilor/studenților care doresc să trăiască din artă?
- Să lucreze zilnic! Un sfat pe care ar trebui să îl urmez și eu mai des.
- Să nu le fie frică sau rușine să folosească referințe la greu. De obicei, mai puține lucrări ale altor artiști ca referință, nu din cauză că ,,trișează”, dar mai mult din cauza faptului că vor copia greșelile acelor artiști.
- Să nu simtă niciodată că trișează, pot folosi ORICE metodă, cât timp rezultatul este unul pozitiv.
- Să nu se oprească din ceea ce vor să facă în viață din cauza anturajului. Asta include și părinții!
- Oricine poate începe să facă freelance! Eu am postat luni de zile oferte pentru joburi la început, care au fost complet ignorate. Din 50 de joburi postate, am prins unul?
- Să nu renunțe, orice s-ar întâmpla, orice ar crede despre arta lor, de obicei că e proastă, nu trebuie să renunțe!
- Universul nostru e online, să nu le fie frică să ceară ajutor, să intre în grupuri, să folosească motoarele de căutare pentru referințe. Sunt tone și tone de materiale online, care sunt extrem de valoroase!
Facebook / Youtube / Website / Deviantart / Upwork / Instagram
©Foto Vlad Botoș & ReaverGames