A învățat de la profesori și familie cum să fie în primul rând om. Calitatea umană, asta e una dintre cele mai valoroase virtuți pe care a învățat-o Alex Badea și o putem învăța fiecare dintre noi de la cei din jur.
Bună Alex! Cum ți-ai dat seama de pasiunea ta pentru muzică?
Bună! Aici un rol foarte important îl au părinții mei. Când aveam 5 ani, fratele meu mai mare deja făcea muzică de un an, iar atunci când prindeam şi eu pianul liber, încercam să reproduc după ureche tot ce auzeam la el. Atunci au hotărât ai mei ca anul următor să mă duc la şcoala de muzică şi le mulțumesc din suflet pentru alegerea asta!
La ce instrumente cânți?
De profesie sunt percuționist, iar aici ar intra o multitudine de instrumente (marimbă, xilofon, vibrafon, timpani, tobe de toate felurile şi aşa mai departe). Dar mai cânt şi la pian, iar când mai prind ceva timp liber, mai zdrăngăn şi din chitară.
Dintre toate acestea, care e instrumentul tău preferat?
Instrumentul meu preferat este, fără nicio îndoială, setul de tobe.
Unde îți găsești inspirația?
Inspirația poate veni de oriunde, de la persoanele cu care cânt şi studiez, din natură, sau chiar şi din zgomotele oraşului. Dar cel mai important este să asculți foarte multă muzică, pentru ca sunt foarte mulți artişti inspiraționali.
În cariera muzicală, profesorii îndrumători au un rol semnificativ în formarea fiecărui individ ca artist. Ce rol a avut profesoara ta de-a lungul acestui parcurs?
Am avut şi încă am mulți profesori îndrumători. Fiecare dintre ei şi-a lăsat amprenta într-un fel. Am avut norocul să am doar profesori deosebiți de la care am învățat nu numai muzică, ci cum să fiu în primul rând om.
Xilofonul, marimba și celelalte instrumente melodice de percuție, necesită multă concentrare, dedicare și atenție ridicată. Cum reușești să-ți păstrezi concentrarea?
Cred că el mai potrivit răspuns ar fi acesta: prin mult studiu.
Spune-ne, o operă (mai multe dacă simți), care te-a influențat în activitatea ta muzicală. În ce mod te-a influențat?
E greu de spus. Fiecare spectacol de operă, operetă şi fiecare concert simfonic de muzică uşoară, de pildă jazz-ul, m-a influențat într-un fel. Am luat câte ceva din fiecare spectacol/concert văzut. Totuşi, dacă ar fi să aleg un concert care m-a influențat cel mai mult, ar fi concertul de anul trecut de la Sala Radio cu Victor Wooten, Dennis Chambers şi Bob Francheschini. După concert mi-am dat seama că de fapt eu nu ştiu muzică, iar următoarele luni am stat de dimineață până seara închis în sala de studiu (obicei pe care încă încerc să îl păstrez).
Care sunt planurile tale de viitor, cum te vezi peste 5 ani?
Hmm… Mă văd cântând, studiind şi învățând în continuare, ori aici în România, ori undeva în Anglia (cel mai probabil Londra).
Crezi că în România vei putea realiza ce anume îți dorești?
Greu de crezut, dar încă nu mi-am pierdut speranța complet.
Ai ocazia să transmiți un mesaj tinerilor de vârsta ta și nu numai. Ce le-ai spune?
Acesta ar fi mesajul meu pentru tineri: să-şi susțină visurile, dorințele şi cele mai profunde valori, indiferent de „pietrele” pe care le pot arunca în ei cei care nu le înțeleg.
.
Facebook / Instragram / Jazzapella
©Foto Two Little Boxes, Roza Zah, Raluca Georgescu / Filarmonica Pitești