Atletismul l-a format ca personalitate, dar ceea ce avea să-l ridice pe culmile succesului este baletul. Trecerea a suportat-o destul de greu, dar s-a îndrăgostit iremediabil de această meserie. A crescut la Opera Naţională din Bucureşti, iar atunci când contractul nu i s-a mai prelungit, a simţit că ceva din el se rupe. Nici America şi nici Marea Britanie nu l-au putut ademeni să rămână acolo. S-a întors tot la Opera Naţională din Bucureşti, aici unde a ajuns la rândul său să aibă discipoli, să fie un exemplu pentru ceilalţi. Iancu Ovidiu Matei, care a fost tot timpul prim-balerin, se simte împlinit pe scenă şi spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, tot pe scena ar vrea să înceapă.
Ovidiu, ştiu că baletul nu este prima ta pasiune, ci atletismul. Cum a fost trecerea aceasta de la atletism la balet? Ce înseamnă pentru tine baletul?
Da, așa este. Am făcut atletism, care, cred eu, mi-a folosit mai târziu în balet.
A fi balerin înseamnă să fii și un bun atlet.
Trecerea a fost destul de rapidă și știu că am plâns, dar asta până în prima zi de studii la liceul de balet, când am auzit pentru prima dată pianul live. A schimbat ceva în mine acel moment și am știut că asta vreau să fac toată viața. Timpul mi-a dovedit nu doar că am făcut o alegere bună, ci și că baletul este parte din mine!
Ce calităţi trebuie să posede un dansator de operă? Trebuie să ai ureche muzicală?
Un balerin indiferent unde profesează trebuie să aibă câteva calități, care din păcate se găsesc din ce în ce mai rar. Vorbim aici de respect (față de instituție și față de înaintași), muncă (fără muncă nu faci nimic) și da, după intervin și urechea muzicală și alte calități fizice de care ai nevoie pentru a dansa la un asemenea nivel!
Cum ai ajuns să dansezi la Tulssa Balet în Oklahoma? Nu te-ai gândit să rămâi acolo? Prin ce se deosebeşte viaţa unui prim-balerin în România cu cea din SUA, dar cu cea din Londra, unde ai fost bursier?
E o perioadă frumoasa, dar și …dureroasă din viața mea. De când mă știu nu am vrut decât să dansez la Opera Națională București. Din păcate am fost dat afară de la operă, contractul nu mi-a mai fost prelungit de conducerea de la acel moment, fără nici un fel de explicație. Așa am ajuns să plec la Tulsa Ballet! Nu m-am gândit să rămân acolo mai mult decât e nevoie. Acolo m-am dezvoltat într-o direcție în care în țară ar fi fost imposibil. Am învățat foarte multe lucruri de la oamenii cu care am lucrat. În momentul în care am simțit că acea companie schimbă direcția de care eu aveam nevoie am plecat. Diferența este foarte simplă – situația financiară a companiilor cât și a dansatorilor. Mai este mult până să primim acest respect financiar în România.
După 10 ani în care ai fost prim-balerin la Opera Naţională din Bucureşti, contractul ţi s-a întrerupt brusc, fără nicio explicaţie. Cum a fost această despărţire? De ce crezi că s-a procedat aşa?
Sincer, nu știu motivele. Acum nici nu mă mai interesează, roata se întoarce. Cum a fost despărțirea!?!?! Mi-a fost scârbă că așa o instituție a ajuns să fie condusă de oameni care în loc să-și țină artiștii acasă nu fac decât să-i îndepărteze. Cum puteam să mă simt după 10 ani în care am dansat numai ca prim solist să că nu mai am un nou contract?…
După Opera Naţională din Bucureşti a urmat Tulssa Balet, după care Teatrul de Operă din Sibiu şi astăzi te găsim tot la Opera Naţională din Bucureşti. Ai o legătură mai deosebită cu această instituţie? Ce te leagă de acest loc?
După Tulsa Balet am revenit la ONB și după la Sibiu… Am revenit la ONB de la Tulsa pentru că s-a schimbat direcția și am fost invitat să colaborez din nou cu instituția, dar nu a mers foarte mult. Direcția în care mergea compania m-a făcut să renunț și să plec la Sibiu unde am simțit că pot să mă dezvolt în continuare ca artist. Și acum da, am revenit la ONB invitat de o nouă conducere. Aici e locul unde mi-am început cariera, aici am lucrat încă din liceu. Mi-am dedicat viața acestei instituții și publicului ei. Am o legătură foarte strânsă cu acest loc, amintiri frumoase și mai puțin frumoase. Aici am crescut …dar, uneori, în viață îți mai părăsești „casa părintească” dacă e nevoie…
De când te ţii minte eşti doar prim-balerin, a influenţat oarecum asta cariera ta?
Nu cred ca mi-a influențat asta cariera. Am muncit și am încercat să fiu mereu la înălțime și nu am primit această titulatură să-mi bat joc de ea, ci să dovedesc că am meritat.
Rolul care te emoţionează cel mai mult este…sunt multe. În fiecare rol jucat la vârste diferite descopăr ceva nou, dar pot spune, cu certitudine, că ultimul rol care m-a emoționat cel mai mult a fost – Romeo din opera Romeo și Julieta în coregrafia lui Renato Zanella.
Ai avut mai multe colaborări atât în ţară cât şi peste hotare ca invitat. Cum erai, de obicei, primit? Ce ai învăţat din aceste colaborări?
De cele mai multe ori eram primit așa cum mi-aș fi dorit să fiu primit și acasă…cu respect și recunoștință. Ei știu cum să-și respecte valorile și să le pună și mai mult în valoare. Un lucru la care încă la noi se lucrează….
Repertoriul tău include lucrări coregrafice pe care le-ai studiat cu coregrafi și asistenți cunoscuți pe plan mondial, cât de mult au influenţat ei în devenirea ta ca artist?
Au fost foarte importanți. Eu ca artist sunt produsul învățăturilor primite de la ei. Toți au avut o anumită influență asupra mea și au contribuit la ceea ce sunt astăzi ca artist.
Câte partenere ai avut şi dacă succesul în balet este determinat şi de colegul cu care împarţi scena? Trebuie să ai o legătură specială cu partenerul?
Am avut foarte multe partenere și am avut de învățat mult de la fiecare în parte. Succesul tău personal ca artist nu e determinat de partener, dar spectacolul în sine poate avea de suferit dacă partenerii nu sunt compatibili. Nu e obligatoriu să ai o legătură specială, dar este foarte important să existe acea compatibilitate artistică pentru a putea crea rolul respectiv.
Ai şi tu discipoli deja, ce încerci să le transmiţi lor ca începători? Pe ce trebuie să pună accent în balet?
Da, așa este. Mă bucur foarte mult că de ceva ani am început să lucrez și eu cu cei mici și când timpul îmi permite mai și predau la companii de balet. Cred că este foarte important să respecte această artă, să muncească și să se dedice într-u totul. Este o artă care se face cu multă dăruire și nu întotdeauna ești răsplătit cu aceeași monedă. Din păcate!
Un balerin ştie coregrafii pe din afară? Cât de mult îţi ia să înveţi o coregrafie?
O coregrafie nu durează mult să o înveți, mai mult durează să o asimilezi, să o înțelegi și să o prezinți așa cum a dorit coregraful. Durează să faci din ea artă și să o prezinți ca atare.
Nu este importantă doar tehnica, detaliile fac diferența și ceea ce transmiți prin ea.
Eşti împlinit ca artist? Este această meserie aşa cum ţi-ai imaginat-o tu?
Da, sunt împlinit. Încă nu mi-am terminat cariera, mai am multe de spus, dar este exact așa cum mi-am imaginat-o, cu bune și cu rele. Pentru mine a meritat și aș lua-o de la capăt într-o altă viață.
Cât de importantă este disciplina în Balet?
Pe tot parcursul carierei trebuie să ai o disciplina de fier. Trebuie să te autoeduci în direcția asta…
Ce alte roluri şi-ar dori Ovidiu Matei Iancu să interpreteze?
Cred că sunt deschis la orice rol și o să le tratez cu aceeași seriozitate. Nu am un rol anume, pe care să mi-l doresc acum. Îmi plac surprizele …
Există prietenie printre artiştii balerini?
Sigur că da. Există prietenie, invidie, dușmănie, respect, dragoste. Le avem pe toate…
De ce are nevoie un om să fie fericit?
…..să vadă întotdeauna partea plină a paharului…..
Cum poţi face din pasiune o meserie?
Dacă faci ceva cu pasiune și ajungi să te întreții din asta devine, inevitabil și meserie. Am început să fac balet cu și din pasiune și în clipa în care am început să mă întrețin din asta a devenit și meserie. Sunt printre puținii norocoși care reușesc să facă ceva din pasiune și să se și întrețină din asta!
