Pragmatism, concizie și un stil precis. Toate acestea le-am descoperit la un scriitor care, prin scrierile sale, încearcă să „redea trăiri interioare”.
Spune-ne câteva cuvinte despre tine și activitatea ta literară.
Locuiesc în Franța de aproape zece ani, de vreo trei-patru ani scriu poezie și ceva teatru, iar anul acesta am publicat primul meu roman.
Cum ți-a venit ideea de a scrie?
Aveam niște mici probleme medicale și am fost nevoit să mă internez, iar de plictiseală mi-a venit să scriu o poezie, pe care-am și scris-o. Și uite așa m-am apucat de scris.
La ce vârstă ai scris prima poezie?
La vârsta de treizeci de ani.
De unde te inspiri atunci când compui versuri?
Nu mă inspir de niciunde, încerc să redau niște trăiri interioare. Cum s-ar spune, aș putea scrie poezie în fiecare zi și dacă aș fi închis într-o debara.
Ce îți e mai ușor să scrii: poezie sau proză?
Din punct de vedere tehnic îmi este mai ușor să scriu proză, chiar dacă practic trebuie să scriu mai mult.
În ce parte a zilei te simți mai inspirat să compui?
Seara sau noaptea, însă de obicei scriu dimineața.
Abordezi poezii în stil modernist în care nu se folosește rima și ritmul. De unde această preferință pentru versul alb?
Nu este o preferință – așa îmi cade mai bine, nefiind un iscusit la rimă.
În anul 2014 ai primit Premiul pentru debut în poezie al revistei Tiuk. Te așteptai la un astfel de premiu?
Nu mă așteptam. Era o perioadă în care nu fusesem nominalizat la niciun premiu de debut și nici la mai multe concursuri de poezie la care participasem, deși scriitori foarte buni mă lăudaseră. Așa că îmi luasem gândul de la premii, cu atât mai mare surpriza.
Care e povestea din spatele romanului „Omar și diavolii”?
Este o adunătură de povești, ba trăite, ba auzite sau inventate, pe care o parte le aveam în minte, dar și idei care-mi veneau în timp ce scriam.
Am remarcat că ai scris o poezie intitulată „Omar”. Acest personaj are legătură cu personajul din romanul publicat anul acesta?
Deși nu-mi amintesc poezia, este cât se poate de posibil, neavând un alt Omar în minte.
Ce te-a determinat să pleci din țară?
Sărăcia și lipsa viziunii unui posibil viitor.
Ce proiecte pregătești în perioada următoare?
Scriu foarte rar teatru, dar mă gândesc intens la posibile scenarii și aș vrea să pot scrie o carte de dramaturgie. Am început un roman, dar mi-am dat seama că sunt mai multe proze scurte, la care lucrez aproape zilnic și nu mă grăbesc, în sensul că nu aș vrea să public nimic anul acesta. Vorba aia, lăsați-l pe Omar să aibă timpul lui, atât cât este necesar și i se cuvine.
