Sunt convinsă de faptul că veți fi încântați să descoperiți o fire atât de sensibilă, elegantă și de o grație și profunzime aparte.
Bună, Ioana! În primul rând, vreau să îţi urez bun venit în cadrul proiectului Artminds. Drept introducere, vreau să te rog, dacă doreşti, să ne spui câteva lucruri despre tine şi pasiunile tale, pentru că cititorii să te cunoască mai bine.
Bună ziua, este o onoare pentru mine să fac parte din acest proiect. Sunt o persoană cu un program încărcat, dar mereu găsesc câteva minute pentru micile mele pasiuni, din afara cercului muzical, precum desenul și lucrul manual. Lucrul care leagă aceste pasiuni de vocaţia mea de muzician este exprimarea liberă şi în sine, creaţia.
Când s-a conturat în sufletul tău pasiunea pentru muzică, mai precis pentru un instrument atât de delicat şi complicat precum e vioara?
Tatăl meu, muzician fiind m-a introdus de mică în lumea muzicală. Din jurul vârstei de 3 ani am remarcat în special virtuozitatea violonistică din multele înregistrări pe care le ascultam. De atunci, nu am încetat să îi rog pe părinţii mei să mă înscrie la cursuri de vioara. Lor personal nu li se părea o idee prea bună, Tată cunoscând cât de anevoios este drumul către succes în acest domeniu. Însă în urma insistenţelor mele au hotărât să mă înscrie la o şcoală de muzică, pentru ca mai apoi, să mă transfer la un liceu de muzică.
Ce anume te face să te opreşti la o partitura şi să o alegi? Ce anume te inspiră şi sensibilizează la o opera?
Îmi place deosebit să descopăr repertoriul instrumental în timpul liber. Astfel ajung să aud multe lucrări. În momentul în care am nevoie de repertoriu, aleg din piesele ştiute ceea ce consider că mi se potriveşte cel mai bine ca şi caracter. Unele lucrări sunt într-adevăr o provocare din punct de vedere tehnic, dar sunt de părere că atâta vreme cât îmi place, voi munci destul de mult cât să înving dificultăţile. Acest lucru nu face altceva decât să îmi ajute progresul.
Am observat că e un trend al tinerilor orientat către a visa şi a-şi stabili obiective cât mai măreţe. Care e visul tău cel mai măreţ?
Într-adevăr, în societatea de astăzi este o concurenţă uriaşă şi fiecare îşi doreşte să aibă mai mult de cât ceilalţi, să fie cel mai bun şi să ajungă cel mai departe. Cred însă că genul acesta de atitudine conduce la o atmosfera de rivalitate între tinerii muziciei, lucru care nu aduce prea mult bine. Obiectivul meu în viaţă este să reuşesc prin vocaţia mea să împărtăşesc lucruri bune celorlalţi: emoţii pozitive când sunt pe scenă şi să leg prietenii valoroase când sunt în afara ei.
Cum ţi-ai dobândit capacitatea de concentrare, perseverenţă şi disciplină zilnică?
Disciplina, perseverenţa şi răbdarea sunt temelia oricărei performanţe, sunt reţeta succesului. Fără ele nu se poate realiza nimic cu adevărat calitativ. Şi nu se aplică numai în muzică, ci în toate celelalte domenii. Toţi marii artişti au muncit până la epuizare, au avut momente de cădere, de oboseală. Ceea ce i-a făcut să învingă a fost voinţa lor de a-şi depăşi nivelul actual şi perseverenţa: orice moment de slăbiciune era urmat de unul de succes, datorită muncii depuse. Personal, încă învăţ şi mai am multe de învăţat, dar mă străduiesc din tot sufletul să fiu peste nivelul mediu. Aceasta este perseverenţa.
Ştim cu toţii că pentru a performa într-un domeniu, sunt necesari câţiva paşi esenţiali. Ne poţi dezvălui acţiunile semnificative de pe traseul tău?
Precum am spus înainte, munca este temelia reuşitei. Alături de studiul individual, am alături o îndrumare deosebită, a doamnă profesoară, Magdalena Ursu, care nu numai că mă sprijină mereu la greu, dar îmi împărtăşeşte bucuria la orice reuşită. Pot să spun că este un adevărat „tutore profesional”, dedicându-se sincer şi în totalitate pentru elevii dânsei. Astfel, am învăţat tehnici de studiu şi am fost îndrumată pe calea către succes.
Muzică vindecă şi alină răni, redă stările inexprimabile şi chiar transformă sufletul fiinţei umane. Pe tine însuţi, cum te-a schimbat alegerea de a studia vioara?
Trebuie să recunosc, în primii ani de studiu, eram neschimbată: un copil energic, voios şi dornic de joacă. Cu timpul însă, a apărut în mine dorinţa de a fi mai mult de atât, aşa că am luat studiul mult mai în serios şi pot să spun că lucrul ăsta m-a disciplinat foarte mult, dar a adus asupra mea multiple responsabilităţi, studiatul fiind în sine una principala
Ce te sprijină din interior atunci când totul în jurul tău, în exterior se clatină şi ai parte de moment mai puţin placute, uneori prea dificil de gestionat?
Nu m-am putut considera o persoană neapărat puternică. Dar pot să spun că am luptat în felul meu și m-am ridicat de fiecare dată când am căzut. Doamna mea profesoară a fost mereu lângă mine. Și deși nu întotdeauna am fost un elev model (fiind din totdeauna adepta iesitului din tipare) am ținut enorm întotdeauna la părerile dânsei, și în afara subiectului profesional. În momentul în care te dedici atât de mult unei munci colective (pentru că la urmă urmei relația elev-profesor contează enorm) se creează conexiuni interumane și vrând nevrând te atașezi de mediul în care lucrezi.
Această meserie nu este una uşoară. Când suntem văzuţi pe scenă suntem apreciaţi şi aplaudaţi, dar în spatele acestor momente scurte de glorie se află sute de ore de muncă. Nu întotdeauna întotdeauna lucrurile merg aşa cum le-am plănuit, există şi eşecuri, oboseală intensă şi mulţi alţi factori care ne dau o stare neprielnică pentru studiu.
Susţinerea şi încurajarea din partea celor din jur sunt esenţiale, mai ales în momentele dificile, dar nu întotdeauna avem parte de ele. Aici intervine momentul în care trebuie să găseşti în tine forţă şi voinţă de a continuă, neabandonand speranţa şi visul. Deşi este mai dificilă, o revenire pornită din interior este mai valoroasă şi mai folositoare în viaţă de cât una asistată de prieteni sau părinţi.
Ce sfaturi ai da tinerilor care fac primii pasi in domeniul muzicii?
Tuturor celor care au descoperit bucuria artei le recomand și mai mult de atât, îi rog să continue, să își urmeze pasiunea și să investească în talentul lor. Lumea din ziua de azi a uitat ce înseamnă valoarea spirituală adevărată, cultura. De Asta, avem nevoie de tineri artiști care să perpetueze și să imbogăţească lumea culturală, care să preţuiască ce este calitativ.
Oricât de greu ar fi drumul către afirmare, efortul depus merită cu desăvârșire și le spun din toată inima că nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când coborî de pe scenă însoțit de ropote de aplauze.
Unde te poate gasi publicul larg? Ne poţi oferi retele sociale de contact?
Nu m-am promovat foarte mult pe platforme online, am câteva interpretări pe youtube, dar atât. Nu știu dacă pot spune că am admiratori, dar cu sau fără ei, voi continua să învăţ să ofer frumos tuturor celor care vor să asculte. Din păcate muzica clasică nu este la fel de promovată ca alte genuri, asta făcând dificilă promovarea.
La finalul conversaţiei noastre, doresc să te întreb dacă ai dori să mai completezi sau menţionezi ceva anume?
În încheiere aș vrea să vă mulțumesc pentru această oportunitate, mi-a făcut plăcere să îmi exprim părerea despre lumea artistică. Singurul lucru pe care îl voi adăuga, pe langă intrebările la care am răspuns anterior este faptul că doresc să-ți transmit că oricât de greu ar fi, și oricât de mult este de muncă în acest domeniu, instrumentul tău nu te vă trăda niciodată și va fi mereu un bun prieten. Cât despre concurenţă, cei care nu știu să piardă, nu merită să câștige!
Facebook / Olimpiada Artminds / Youtube
©Foto Ioana Maria Tudor