Irina Ionescu, o persoană caldă, binevoitoare, dedicată profesiei sale, ne vorbeşte despre drumul pe care l-a parcurs în lumea muzicii clasice, pentru a avea o carieră internaţională strălucită.
Irina, de unde vine pasiunea dvs. pentru muzica clasică şi de ce anume aţi ales să studiaţi canto?
Ceea ce astăzi reprezintă pasiunea mea, a început la îndemnul educatoarei de la grădiniță. Atât sora mea cât și eu, am urmat Liceul de Artă „George Apostu” din Bacău, iar ultimii doi ani de liceu i-am făcut la București, la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”. Artistul familiei a fost tata, și dacă ar trăi să ne vadă, ar fi, așa cum își imagina când aveam câțiva anișori, tare mândru de fetele lui. Mama a urmat sfaturile profesorilor și ne-a dat la canto, întâi la Bacău, iar apoi la București, la clasa d-nei prof. Georgeta Ionescu, pentru noi, profesoară, mamă și prietenă până în ziua de astăzi. Cred că această meserie te alege și nu invers, tu te lași purtat de instincte și talent. Te găsești cu muzica și începe un dans fără sfârșit, un mod de viață căruia i te dăruiești cu trup și suflet.
Aţi interpretat şi alte genuri muzicale?
Nu, dar mi-a plăcut muzica ușoară la început, copil fiind și necunoscând muzica de operă. În clasa a VIII-a am descoperit acest univers și încet încet m-am cufundat în el.
Cine au fost cei care v-au îndrumat spre acest domeniu, care v-au susţinut pe parcurs, cât şi cei care vă servesc ca model?
Pornind de la dna educatoare de la grădiniță, dna învățătoare de la Liceul de Artă „George Apostu”, prima profesoară de pian, dna Nela Onofrei, sunt mulți cei care pe parcurs m-au susținut și sfătuit. Necontenit, am avut mereu sprijinul mamei și al mătușii mele, iar dna Georgeta Ionescu a fost primul model și cea care mi-a pus bazele tehnice și interpretative. La recomandare d-ei, am studiat doi ani cu regretata prof. univ.dr. Eleonora Enăchescu înainte să plec în Spania și la care viața m-a adus înapoi după zece ani, continuându-mi studiile de Master si Doctorat.
În Valencia am studiat la Conservatorul de Muzică „Joaquin Rodrigo”, cu prof. Charo Valles Fuster, iar apoi am avut onoarea de a face parte din prima promoție a operei studio „Centre de Perfeccionament Plácido Domingo”, care s-a desfășurat în incinta teatrului Palau de les Arts. Acolo am avut cele mai minunate experiețe profesionale, unde am lucrat cu mari artiști ca: Alberto Zedda, Roger Vignoles, Jocelyne Dienst- Bladin, Klaus Salmann, Jose Miguel Perez Sierra și unde i-am admirat pe marii cântăreți și dirijori ai momentului. Am avut mereu în jur profesori și oameni minunați, care m-au inspirat și motivat!
Consideraţi că vocea este un dar sau necesită ore asidue de lucru pentru perfecţionarea ei?
Fără îndoială este cel mai de preț dar pentru cine și-l dorește și-l apreciază, și necesită o muncă permanentă pentru a o perfecționa în toate aspectele ei. Vocea este cel mai complex „instrument”, încorporat din cap până în picioare.
La ce tehnici apelaţi pentru a avea mereu o voce frumoasă?
Tehnica de bază cred că este menținerea echilibrului în tot ceea ce fac, atenția acordată nevoilor organismului, care, trebuie să fie cel mai bun prieten al nostru și pe care trebuie să învățăm să-l ascultăm, să-l alintăm, să-l iubim dar și să-l provocăm.
Mă înconjor de oameni buni și dragi sufletului meu, cred că toate se întâmplă cu un rost căci viața mi-a demonstrat până acum acest lucru și mă bucur de fiecare clipă.
Fă rai din ce ai, cu sufletul în palme, cu dăruire și profesionalism către publicul pentru care existăm.
Aţi interpertat diverse roluri, care vă este totuşi cel mai aproape? Care credeţi că v-a marcat şi v-a adus popularitatea?
Fără îndoială ariile de coloratură pură. Regina nopții, Lakmé, Olympia, ariile de concert de Mozart, „Concertul pentru soprană de coloratură şi orchestră op.82 de Gliere”, „Carmina Burana”, „Ariadne auf Naxos”, printre multe altele.
Aţi finalizat conservatorul din Valencia, şi aţi evoluat pe scenele spaniole, ce v-a atras cel mai mult la cultura spaniolă? Are muzica spaniolă alte nuanţe?
Spania este a doua mea casă, locul în care am avut unele dintre cele mai importante experiențe artistice,cum ar fi participarea în studioul de operă „Centre de Perfeccionament Plácido Domingo”, colaborarea cu Lorin Maazel în opera sa „1984”, concertele susținute la „Palau de les Arts”, „Palau de la Música”, „Ateneo Mercantil” participarea și premiile obținute la concursuri, locul în care am descoperit și cântat muzică veche, de care m-am îndrăgostit.
Este o cultură extrem de bogată, pe care cu cât ajungi să o cunoști mai mult, cu atât te cucerește. Muzica spaniolă are alte nuanțe, bineînțeles, specifice climei și personalității poporului său. Ceea ce reprezintă pentru noi mirosul de tei sau salcia lui Eminescu, reprezintă pentru ei mirosul florilor de portocali sau iasomia. Este o muzică intensă, frumos colorată, ce te duce prin toate stările sufletești.
Sunteţi cunoscută prin interpretări remarcabile din creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart, aţi studiat şi la Universitatea Mozart din Salzburg, aveţi şi o partitură preferată din el? Prin ce anume v-a atras acest muzician?
Cu bursa pe care mi-a acordat-o mezzosoprana Elisabeth Cornelius- Lund, directoarea academiei de canto „Salzburg Vokalakademi”, am făcut un curs de măiestrie la Mozarteum, cu soprana Janet Pery.
Mozart este imprescindibil în formarea tehnicii vocale, balsam pentru voce, cu o scriitură perfectă, genială şi calculată în amănunt pentru a evidenţia calitățile interpretului. Mozart este pur și simplu esența genialității. Este imposibil să mă decid asupra unei singure partituri, sunt sute de pagini extraordinare și personaje fabuloase! Recunosc că mă atrag toate personajele feminine dramatice, pe care mi-aș dori să le fi putut cânta, dar care nu aparțin repertoriului meu. Partitura preferată, este întotdeauna cea pe care o am în momentul respectiv în proiect. Te dedici unui personaj și-i faci loc în dulapul sufletului tău unde v-a rămâne pentru totdeauna, gata să iasă pe scenă oricând! Toate necesită aceeași atenție, dragoste și întreținere.
Pentru admiratorii dumneavoastră, care sunt florile preferate ale Irinei Ionescu şi ce alte mici atenţii sau lucruri simple vă fac fericită?
Îmi plac toate florile de sezon, dar în mod special macii. Lalelele mă leagă de draga mea dna prof. Eleonora Enăchescu, care așa cum v-am spus, nu mai este printre noi. Erau florile ei preferate. Tot ceea ce m-a învățat în perioada în care i-am fost alături ca studentă și asistentă la clasă, este incomensurabil. Toate sfaturile de profesie și viață, își găsesc mereu sensul pe parcursul timpului. Mi-aș dori să o văd în sală ca alte dăți, bucurându-se pentru noi toți! Un om și un profesionist complet, pe care îl pomenesc zilnic!
Mă bucură orice mică atenție în care văd sufletul și preocuparea persoanei care mi-o oferă. Îmi place să fac și să primesc surprize, ador să călătoresc și să cunosc culturi diferite. Ador cafeaua, la orice oră din zi! Cine mă cunoaște știe… Îmi place liniștea, singurătatea, dar și întâlnirile cu prietenii. Îmi place să râd și admir pesoanele cu un simț inteligent al umorului.
Ce concerte include programul dumneavoastră estival?
Vara aceasta este de studiu, momentan nu am nici un concert programat.
La ce roluri sau colaborări visaţi pe viitor?
Sunt atâtea… poate cel mai mult însă mi-aș dori să fac o producție cu Ariadne auf Naxos, căci am avut ocazia să o fac doar în versiune de concert.
Facebook / Instagram / Website / Youtube / Tweeter
©Foto Irina Ionescu