Raul GUȚU | Chitarist | Nu există limită de timp pentru pasiune

Raul este un om care împletește aspirațiile sale muzicale cu cele spirituale și consideră pasiunea ca fiind cea mai importantă componentă în procesul studierii unui instrument muzical.

Buna Raul! Dintre toate instrumentele din lume, cum de ai ales chitara? Ce te-a determinat să alegi acest instrument?

Am ales acest instrument datorită tatălui meu, el ascultând muzică de chitară acasă, i-a plăcut sunetul acestuia, şi de aceea m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să cânt şi aşa am ajuns la chitară, să iubesc acest instrument şi să-i descopăr toate secretele ei. Am început să studiez chitara la vârsta de 10 ani. De ce acest instrument? Pentru că am iubit prima dată colindele în acompaniament de chitară, apoi m-au fascinat mai multe genuri muzicale care implică acest instrument. Ulterior, am ajuns la muzica clasică pe care am descoperit-o din copilărie. Eram iubitor de la o vârstă fragedă. Păstrez şi acum acasă nişte CD-uri din copilărie cu lucrările marilor compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Piotr Ilici Ceaikovski, Richard Wagner, Frédéric Chopin, Johann Sebastian Bach şi Johann Pachelbel. Aceşti compozitori din copilăria mea au fost foarte importanţi, fiindcă numai datorită lor puteam să suport patru ore orarul de grădiniţă la care mă supuneau părinţii mei.

Raul Guțu

Unde îți găsești inspirația pentru idei de melodii?

Când am compus primele mele colinde, atunci am simţit o foarte mare încărcătură emoţională şi am avut un sentiment de bucurie că veneau Sărbătorile de iarnă. Compoziţiile mele sunt inspirate din colindele româneşti abordate cu chitara, instrumentele de claviaturi şi voce. Însă le-am compus mai mult în joacă, şi nu consider acesta ca fiind un proiect foarte serios.

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult de-a lungul timpului?

În primul rând părinţii mei, fără de care nu aş fi ajuns aici, apoi Florian Stoica, fostul meu profesor de muzică al Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa, Alina Cosmoiu, care m-a ajutat să organizez foarte multe recitaluri de chitară clasică şi Florin Orezeanu (Dumnezeu să-l odihnească) care m-a înţeles foarte bine din punct de vedere spiritual şi m-a sprijinit foarte mult din punct de vedere profesional. De asemenea, pe traseul meu am întâlnit unele personalităţi ale muzicii de chitară, care, ulterior, pot spune că mi-au devenit modele, cum ar fi: Gabriel Bianco, Dávid Pávlovits, Gábor Podhorszky, Gerhard Reichenbach sau Harold Gretton. Sunt persoane cu care m-am întâlnit în cadrul cursurilor de master la care am participat de-a lungul timpului.

Care au fost principalele tale atuuri în primii ani de debut?

În primii ani de aşa-zis debut al meu, cel mai important atuu consider că a fost pasiunea. Pasiunea şi dragostea pentru muzică, dorinţa de a încânta publicul cu muzica mea. De asemenea, pot considera un mare atuu, sprijinul pe care l-am avut din partea părinţilor, al profesorilor şi în general al celor care au crezut în mine. Debutul meu a avut loc şi într-o conjunctură specială, aş putea spune, şi anume aceea în care publicul manifesta o anumită curiozitate vizavi de muzica de chitară clasică, domeniul respectiv nefiind foarte explorat. Primii mei ani de debut au fost în perioada când aveam o vârstă destul de fragedă, respectiv în perioada liceului când experienţa mea era destul de limitată şi marele meu ajutor a fost publicul deosebit de cald şi de receptiv la muzica mea. De altfel, acest lucru a devenit marcabil în dorinţa de a merge mai departe pe acest traseu muzical.

https://www.youtube.com/watch?v=DBPZcInaiyU


Practicarea unui instrument necesită implicare, efort și mult timp dedicat. Cum reușești să-ti gestionezi timpul?

Timpul meu necesită o organizare foarte riguroasă, dar când există pasiune şi dragoste, timpul capătă alte dimensiuni. Cu alte cuvinte, dedicarea artistului devine totală şi astfel pare să se fi pierdut noţiunea timpului. Nu există limită de timp pentru pasiune.

Observăm că te implici și în proiecte sociale, cum ar fi susținerea unui recital în anul 2013 la Alba-Iulia, în Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail”, în scopul strângerii de fonduri sau participarea la serbări festive din cadrul unei asociaţii pentru dezvoltarea copilului şi a familiei. Ce te determină să faci aceste acțiuni?

La Alba-Iulia am participat la două astfel de acţiuni, de asemenea şi în Bucureşti. Îmi place să mă implic în asemenea proiecte pentru că există oameni care au nevoie de ajutor în viaţă. Şi eu sunt unul dintre ei. Am primit şi eu ajutor din partea oamenilor şi vreau să dau ceva înapoi din dorinţa de a fi de folos semenilor mei şi de a mă înscrie la înalta calitate de Om.

Raul Guțu

Multe din piesele tale au tematica Crăciunului. Ce te fascinează la această sărbătoare în așa fel încât te face să o integrezi în melodiile tale?

Iubesc foarte mult această sărbătoare. Îmi place această atmosfera din cadrul familiei, faptul că ne aduce pe toţi împreună, că ne oferă prilejiul de a fi mai buni, mai îngăduitori şi mai generoşi (deși această ocazie ar fi binevenită în fiecare zi). Iubesc Crăciunul şi am adus această sărbătoare în primele mele compoziţii ca un omagiu pentru umanitate şi creştinism.

Ai fost invitat de către Sânziana Dobrovicescu să susții de doua ori la rând un mini-recital la lansarea cărții sale „Măștile fericirii”. Care este secretul acestei colaborări de lungă durată?

Sânziana a fost colega mea de facultate şi este o fată deosebită cu un suflet sensibil. Îmi place să cred că a văzut acelaşi lucru şi la mine. Ea este foarte talentată atât din punct de vedere muzical, cât şi din punct de vedere literar . Avem aceleaşi aspiraţii spirituale şi rezonăm foarte bine împreună. Plus că avem o prietenie foarte strânsă şi o admiraţie reciprocă.

Cu ce gând ai vrea să rămână publicul, după susținerea unui recital sau ascultarea unui album de muzică personal?

Odată, acum câţiva ani, după un recital susţinut la Teatrul Liric din Constanţa, am auzit fără să vreau discuţia dintre două doamne respectabile: „Mi-a plăcut atât de mult melodia nr. 4 din program (era vorba de Bolero , „Grande Serenade”, piesă scrisă de Napoleon Coste), încât îmi vine s-o fredonez tot timpul.” Pentru mine, asta înseamnă că artistul şi-a atins scopul.


Facebook / Instagram
 ©Foto Action Television Production,Bogdan Malciu & Alina Cosmoiu

Niciun comentariu înca

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Inline
Inline