Theodora simte că atunci când interpretează o piesă, cea mai importantă este trăirea pe care o transmite publicului. Pentru ea, muzica este „cel mai pur şi sincer dar pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor pentru a-şi exprima trăirile unii faţă de ceilalţi.”
Bună! Spune-ne câteva cuvinte despre tine şi preocuparea ta pentru muzică.
M-am născut în Câmpulung-Muscel, însă, în prezent locuiesc şi la Braşov, unde aprofundez studiul viorii. În timpul liber îmi place foarte mult să pictez sau să merg în drumeţii montane.
În legătură cu preocuparea mea pentru muzică, ea reprezintă o parte din mine şi nu m-aş imagina făcând altceva. Mă regăsesc foarte mult în ceea ce fac şi încerc să ofer publicului cât mai multă emoţie şi sinceritate. În fond, cred că muzica este şi cel mai pur şi sincer dar pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor pentru a-şi exprima trăirile unii faţă de ceilalţi. Dacă atunci când cânţi cei care te ascultă vibrează odată cu tine, atunci şi interpretarea ta fost unul sincer. Până la urmă acesta este cel mai important ideal al meu: să reuşesc să-mi fac publicul să trăiască momentul artistic la aceeaşi intensitate cu mine, deoarece, lăsând la o parte toată pregătirea şi studiul necesar, nu trebuie să uităm de ce am ales muzica: din pasiune şi din dragostea de a cânta pentru oameni. În general sunt foarte pretenţioasă şi ţin ca produsul final al muncii mele să fie cât mai veridic, lăsându-mi totodată şi amprenta personală. Consider că noi, ca muzicieni, suntem datori să oferim publicului ceea ce este mai bun şi mai calitativ, indiferent de împrejurări.
Care au fost primii paşi făcuţi în lumea muzicii? Când ai început totul?
Am început studiul viorii la vârsta de 7 ani, la Şcoala de Muzică din Câmpulung-Muscel. Am continuat apoi la Liceul de Muzică “Tudor Ciortea” din Braşov, iar în prezent sunt studentă la Facultatea de Muzică din Braşov. Ţin minte şi acum prima mea vioară. Era atât de mica, încât acum o văd ca pe o jucărie, însă la vremea aceea era foarte valoroasă pentru mine.
Ce te-a determinat să urmezi studiul viorii?
Familia a avut un rol foarte important pentru mine în această privinţă. Tatăl meu este profesor de pian şi de clarinet la Şcoala de Muzică din Câmpulung. Întrucât şi eu şi sora mea mai mare am avut înclinaţii pentru domeniul muzicii, el ne-a îndrumat să începem studiul unui instrument. Îmi plăcea foarte mult să o aud pe sora mea cântând la vioară, aşa că m-am orientat şi eu tot către acelaşi instrument.
Ai mai cântat la alte instrumente cu corzi? Ai vrea să cânţi şi la alte instrumente?
Nu am avut ocazia de a cânta şi la alte instrumente cu corzi. Cânt şi la pian, dar mi-ar plăcea să învăţ să cânt la ukulele sau la un instrument de suflat (flaut sau clarinet).
Povesteşte-ne o amintire memorabilă de pe traseul tău muzical.
Anul acesta am avut ocazia de a cânta în calitate de solistă împreună cu Filarmonica din Botoşani. A fost prima mea experienţă de acest gen. M-am simţit foarte bine alături de orchestră, iar publicul a fost foarte receptiv, lucru care m-a bucurat mult.
Care crezi că sunt punctele tale vulnerabile privind muzica?
Cred că încă mai am de acumulat în ceea ce priveşte pregătirea mea muzicală. Muzica este nesfârşită, şi poate nici o viaţă nu-ți ajunge să o descoperi în totalitate, iar ca să fii un muzician complet ai nevoie de o pregătire temeinică, care se referă la toate materiile care studiază muzica: armonie, contrapunct, forme, stilistică etc. Ele se află în strânsă legătură unele faţă de celelalte, şi toate au un rol la fel de important în ceea ce priveşte actul muzical.
Dar punctele tari? Care crezi că sunt acele calităţi care te diferenţiază?
Sunt o fire ambiţioasă, muncitoare, şi caut în permanenţă să mă perfecţionez. Cred că perseverenţa este foarte importantă pentru a reuşi în orice domeniu.
Ai simţit vreodată că vrei să cânţi în duet?
Da, chiar am reuşit să realizez câteva proiecte împreună cu nişte prietene. Este vorba despre flautista Diana Nedelea şi organista Diana Elena Tiţa. Cu fiecare în parte am susţinut diferite recitaluri la Braşov, Câmpulung-Muscel, Cluj-Napoca şi Brăila. A cânta în duet este o experienţă foarte plăcută. Pe lângă faptul că am legat prietenii strânse, am avut şi de învăţat pe plan profesional.
Cu ce gând ai vrea să rămână cititorii?
Aş dori să-i încurajez să fie cât mai preocupaţi de artă şi de Frumos, să aprecieze valoarea şi tot ce este de bună calitate, în ciuda faptului că societatea din zilele noastre tinde să promoveze kitsch-ul şi proasta calitate. Contează foarte mult să ne formăm simţul critic şi să nu acceptăm orice şi oricum.
Imi plac in mod deosebit tinerii, care vin, vin si iarasi, mereu vin sa lumineze chipurile, sa bucure inimile de multe ori devenite insensibile in fata artei cu diversele ei fatete! Cand o „ascult” pe TEODORA, [chiar si numele ei este plin de poezie si muzica!] sau citesc randurile- pline de efervescenta, sinceritate si naturalete absoluta ale d-soarei Stefania-Ancuta, simt cum vine spre noi spre tara/un alt inceput o noua primavara!! Mult succes tinerete!
Mulțumim mult pentru gândurile frumoase!